Îmi place tare mult să merg pe jos. Nu a fost mereu așa. Când eram mică, nu exista distanță de parcurs pentru care bunicul să nu se ofere voluntar să mă ducă cu mașina. Cred că îi era tare drag de mine, singura lui nepoțică, m-ar fi dus și până la magazinul de la colțul blocului ca să mă vadă. Am crescut și am înțeles că trebuie să devin mai independentă. Am început, treptat, să merg singură la școală, la dansuri, la plimbare cu prietenii și m-am deprins cu mersul pe jos.

Venind dintr-un oraș mic, mereu distanțele cele mai mari erau de 30-40 de minute de mers. Când m-am mutat la Cluj, m-am obișnuit cu mijloacele de transport în comun și continui să fac mișcare pe porțiunile spre și dinspre stații sau pe distanțe scurte. 

În aceste săptămâni grele pentru mine, ca farmacist în linia întâi, am simțit un stres suplimentar din cauza autobuzelor și tramvaielor, singura mea cale de a ajunge la serviciu. 

Mă gândesc tot mai serios că vine vremea să îmi înving temerile personale și să fac școala de șoferi. Voi avea o familie, sper eu, în următorii 1-2 ani, va fi un du-te-vino: du copilul la grădiniță, du-te la serviciu, iar grădiniță să îl iei, activități extra-curiculare, acasă, excursii ș.a.m.d. 

„Cum? Ai 26 de ani și nu ai carnet de șofer? De ce?” 

Este unul din șirurile de întrebări de care mă lovesc de când am împlinit 18 ani, cu mici variațiuni. Sunt multe motive pentru care nu am dorit să învăț să conduc, dar unul dintre cele mai pregnante este o teamă de neprevăzut. Ok. Eu învăț să conduc și să zicem că sunt foarte atentă, dar Gigel nu e. Gigel e șmecher și stă cu ochii pe telefon. Gigel e șmecher și merge cu viteză. Gigel e șmecher și are o mașină cu mai mulți cai putere decât propriul IQ. Scuze dacă te cheamă Gigel. Tu poți să citești alt nume în loc. Mai puțin dacă faci ca Gigel. 

Un alt scenariu sumbru e că rămân la Cuca Măcăi cu mașina împotmolită, roți dezumflate, sau înzăpezită cine știe pe unde. Atunci ce mă fac? Am în cap scenarii din filme cu oameni care se chinuie să-și monteze roți în mijlocul unui drum pustiit. Din fericire, nu e ca în filme și nu e nevoie să le rezolvi singur pe toate. Tot ce ai de făcut este să ții minte numărul de asistență rutieră  021.9111 și ai acces la nivel național la servicii complete în cazul unui accident: asistență rutieră, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire.



Acest număr de telefon este foarte util de reținut, nu se știe niciodată când ai nevoie de ajutor. Chiar dacă ești ca mine și nu conduci, poate ești pasager când prietenii sau familia ta dau de necaz cu mașina. În spatele numărului de telefon 021.9111 stă o asistență rutieră de 24/7 atât în România, cât și în Uniunea Europeană. Toate serviciile necesare sunt accesibile printr-un singur număr de telefon pentru eficiență, economie de timp și reducerea stresului în situațiile neplăcute.

Dacă ești partea păgubită (de Gigel sau oricine altcineva), ai dreptul prin lege să primești un auto de înlocuire pe perioada cât mașina ta se află în service pentru reparații. Pentru fiecare patru ore de manoperă, legea prevede că partea păgubită are dreptul să primească auto de înlocuire o zi. De exemplu, dacă mașina necesită o reparație care durează 20 de ore, poți primi o mașină la schimb timp de 5 zile. Acest serviciu este plătit de asiguratorul șoferului vinovat. Tu, ca șofer, ai nevoie doar de actele mașinii și de avizul de constatare a daunei.

Mai puțin de 1% din șoferi cunosc faptul că au dreptul prin lege la auto de înlocuire, pe care îl pot obține în doar 4 pași (vezi clipul video de mai sus). Tu știai că ai acest drept prin lege? Dă informația mai departe și apropiaților tăi!