Follow Us @soratemplates

luni, 6 aprilie 2020

#StaiAcasă, dar fă mișcare!

„E bine ca timpul care se scurge să nu ne macine şi să ne piardă asemenea unui grăunte de nisip, ci să ne împlineasacă, e bine ca timpul să fie o construcţie.” – Antoine de Saint Exupery

Zilele acestea, #stamacasa : eu, Bogdan și pisoiul Blue. Cel din urmă stă acasă mereu, de dinainte să fie cool, un adevărat hipster al pandemiei. Are rezerve de hrană pentru cel puțin până la finalul anului și dacă l-ați vedea cum doarme acum lângă mine, ați zice că nu are nici cea mai mică grijă din lume. Asta pentru că nici nu are. 

„Îmi citești și mie cartea asta, te rooog?”
Fotografie din arhiva personală

Bogdan nu e obișnuit să stea așa de mult timp în interior. El e o persoană foarte activă. Acum că începe să-și intre primăvara în drepturi, în mod obișnuit am merge cu prietenii în drumeții, sau măcar la o plimbare în parc. Cu siguranță ar merge iar cu bicicleta sau trotineta electrică la birou, în loc să lucreze de acasă. Avea în plan să reînceapă mersul la sală, să dea jos colăceii de pe burtă pe care jur că numai el îi vede (nu că m-ar deranja un bărbat cu six packs).

Eu... să zicem că pentru mine, statul în casă nu e așa o tragedie. Sunt șoricel de bibliotecă, am maratonat la greu cărți și seriale, dar tot trebuie să merg la muncă. Fac parte din acea categorie de oameni din linia întâi, farmacist de profesie și mă prezint la serviciu. La încheietura stângă, la datorie și el, stă un smartwatch, de care m-am îndrăgostit de când l-am primit cadou de Crăciun de la mama.  Realizez acum că obiceiul de a purta ceas tot de la ea l-am moștenit, jur că ar putea să-și deschidă un mic butic de ceasuri damă la câte are. Mă gândesc constant zilele acestea la mama mea, si ea la datorie, medic în linia întâi, la câteva sute de kilometri de mine, epuizată efectiv de atâtea ore de muncă. Îmi e foarte dor de ea, aș da orice să fie toate la normal, să pot să o strâng în brațe.



În familia noastră, cu toții iubim ceasurile. Dacă eu și tatăl meu vitreg purtăm aproape în exclusivitate smartwatch-ul și ne urmărim reciproc activitatea fizică, mama mea și Bogdan preferă ceasurile clasice.

Foarte mult din activitatea mea fizică zilnică consta în mod normal în mersul pe jos. Într-o zi obișnuită de lucru la farmacie, fac între 8.000 și 12.000 de pași, măsurați cu ceasul smart, în funcție de fluxul de pacienți, perioada din lună și ce medicamente sau produse eliberez efectiv. Pentru a reduce contactul cu colegii și cu mijloacele de transport în comun și a scădea, în consecință, șansele de a se infecta întreg personalul, ceea ce ar duce la închiderea farmaciei și lăsarea populației din zonă fără medicamente, conducerea farmaciei unde îmi desfășor activitatea a împărțit personalul în trei echipe și a modificat programul meu de lucru. Astfel, acum merg la farmacie o dată la trei zile și lucrez în ziua respectivă de la deschidere și până la închidere.



Pentru ca activitatea mea fizică să nu fie atât de dezechilibrată, eu și Bogdan am încercat ieri să introducem încet, încet, sportul acasă. Urmăream de multă vreme pasiv canalul de YouTube Blogilates, despre care știam din trecut, când mai făcusem exerciții, că are programe foarte bune de activitate fizică pentru interiorul casei, grupate frumos pe zone de interes: tonifierea feselor, subțierea taliei, întărirea brațelor etc. Așa că ne-am luat frumos ieri și am început să facem ultimul exercițiu al ei, un program pentru talie. Mi-am dat seama că sunt destul de ieșită din formă, după atâtea zile în care am stat efectiv și am citit. Niciunul din noi nu a reușit să ducă activitatea până la sfârșit, ceea ce nu a făcut decât să ne ambiționeze să insistăm în următoarele zile, să câștigăm forma fizică satisfăcătoare pentru noi. Negreșit, smartwatch-ul meu era destul de fericit să înregistreze și el în sfârșit ceva activitate fizică mai intesă decât urcatul pe scări sau mersul alert. Cred că următorul cadou pentru Bogdan va fi un smartwatch sau măcar un ceas hibrid, care îmbină cadranul clasic cu câteva funcții simple, pe care să-l adauge în colecția lui de ceasuri bărbați



Îmi dau seama cât de mult am ajuns să mă bazez pe smartwatch. Pe lângă ca monitorizează activitatea mea fizică și mă face să fiu mai conștientă dacă se întâmplă să cad în sedentarism, m-a ajutat și să-mi urmăresc somnul. Dormind de câteva ori cu el pe încheietură, mi-a fost clar că am un program de somn haotic, adorm mereu la ore diferite și mă trezesc, în consecință, de multe ori obosită. Smartwatch-ul mă ajută să corectez obiceiurile greșite legate de sport și somn, atrăgându-mi atenția asupra erorilor pe care le fac. Pentru că are și funcție de plată la terminalele POS, mi-a fost de mare ajutor să nu mai pun mâna pe bani sau pe portofel la fiecare cumpărătură, mai ales în perioada aceasta. Desigur, vă reamintesc cu ocazia asta să dezinfectați des ceasurile și telefoanele mobile, pentru a nu deveni o sursă de infecție pentru voi. De exemplu, când intrați în casă, ștergeți telefonul și ceasul cu un șervețel dezinfectant sau un șervețel pe care îl îmbibați în spirt. 

Smartwatchurile au o grămadă de funcții extra, în funcție de model: poți răspunde la mesaje, poți purta convorbiri telefonice, îți măsoară pulsul, gradul de hidratare, temperatura, poți reda muzică sau cărți audio, îți arată exerciții fizice potrivite pentru tine și așa mai departe. 

„Dacă acopăr eu partea asta de puzzle, se pune că e făcută?”
Poză din arhiva personală

Timpul petrecut acasă nu trebuie văzut ca pe o corvoadă, depinde de tine să-l faci plăcut. Pe lângă exercițiile fizice, eu și Bogdan am redescoperit clasicul Remi etalat, pe care l-am scos din sertare alături de alte jocuri de masă ce se pretează în doi, preferatul nostru fiind Takenoko, un joc în care ai grijă de grădina unui împărat japonez cu bambuși, în timp ce îi umpli burtica ursulețului panda, încercând să strângi mai multe puncte decât adversarul. Spre bucuria mea, Bogdan a început să mi se alăture când citesc, iar eu, la rândul meu, mă joc cu el pe PC și chiar am cumpărat câteva jocuri noi pe care să le testăm împreună. Am încercat deja o grămadă de rețete noi de mâncare (Mulțumim Jamila Cuisine) și simt că ne-am apropiat foarte mult ca familie. Blue participă și el la toate aceste activități, mieunând a protest când nu mai citim cu voce tare sau când ne oprim din scărpinatul burticii lui regale. Și să te ferească Dumnezeu să nu miroasă fiecare preparat care iese din bucătărie. 

#StaiAcasă, dar fă mișcare!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu