“The biggest wall you have to climb is the one you build in your mind: Never let your mind talk you out of your dreams, trick you into giving up. Never let your mind become the greatest obstacle to success. To get your mind on the right track, the rest will follow.”

― Roy T. Bennett, The Light in the Heart

Am terminat de aproape 2 ani Facultatea de Farmacie, sunt mai hotărâtă ca niciodată că în anii ce urmează, voi munci cu pasiune la cele două visuri mari pe care le am: să public un roman, la care deja am început să scriu primele capitole și să schițez momentele importante; și să-mi fac o casă alături de cel despre care cred că îmi va fi soț și tatăl copiilor mei. De la el am învățat că este foarte important să te implici în tot ceea ce îți influențează viața, că poți singur să faci orice dacă îți impui, când ai la dispoziție pe internet tutoriale despre orice, iar informația este la un click distanță. Unul dintre primii pași când te hotărăști că vrei să îți faci o casă, este să înțelegi termenii specifici domeniului, pentru a putea lua deciziile potrivite pentru tine și viitorul tău cămin. Poți folosi pentru asta un dicționar de arhitectură. 

O casă ideală pentru mine este una sustenabilă, în care generații întregi vor trăi momente memorabile împreună. Poate nu știți asta despre mine, însă am fost mereu pasionată în ceea ce privește protecția mediului înconjurător. În această perioadă grea, de pandemie, în care lupt în prima linie alături de colegii mei farmaciști, dar și de medici, asistenți, infirmieri, șoferi pe ambulanță, poliție, armată și mulți alții, mă gândesc și mai mult la o natură care își cere drepturile, făcându-ne să stăm cât mai mulți în casă, poluând astfel mai puțin să gândinu-ne la ceea ce contează cu adevărat: familia noastră, cei dragi. Casa viitorului nu poate fi altfel decât o casă eficientă energetic. Acest tip de casă consumă de zece ori mai puțină energie decât o casă construită în stil clasic, asigurând un confort ridicat, un climat interior excelent și este foarte prietenoasă cu mediul. De fapt, încă din procesul de proiectare se reduce la minimum consumul de energie, la fel ca în celelalte etape, precum producerea materialelor de construcție. Respectul pentru mediul înconjurător este pe primul loc, nu au loc emisii în sol, apă sau aer, amprenta asupra consumului de resurse neregenerabile fiind minimă.

V-am scris lunile acestea multe despre casa visurilor mele, despre cum va fi compartimentată, despre grădini, despre biblioteca înaltă ce va acoperi toți pereții unei camere și care va fi micuțul meu colț de rai. Aceste aspecte sunt cu siguranță cele la care ne gândim cel mai mult atunci când visăm la casa noastră ideală: designul, mobilierul, decorațiunile, camerele care ne vor fi cele mai dragi - locul de relaxare, camerele copiilor, poate o piscină sau o grădină, un garaj dacă iubim mașina familiei. În afara bibliotecii desprinse din basme, eu visez cel mai adesea pătuțul din camera unui viitor bebeluș în care, surpriză mare, a intrat motanul și se joacă pisicește, dând cu lăbuțele în jucăria muzicală pentru pătuț.

Însă o casă trebuie să pornească de la un teren, de la un plan riguros, de la o fundație solidă. Fără acestea, casa rămâne la stadiul de vis. Toate pot părea dificile la început, însă nu trebuie să fie. Există un motiv pentru care oamenii se specializează și fac studii superioare. Așa cum este indicat să te consulți cu un farmacist și/sau un medic pentru o problemă de sănătate, în funcție de natura și complexitatea ei, de investigațiile necesare, tot așa există și oameni specializați să te ajute să-ți transformi casa din vis de la stadiul de plan, la o formă palpabilă. 

Medicamentul care este bun pentru vecina ta, ție este posibil să nu ți se potrivească, pentru că suntem indivizi unici. O casă pe care și-a construit-o vecina ta, s-ar putea să nu o poți reproduce la rândul tău. Așa cum un medicament luat fără recomandare medicală, fără analize și investigații îți poate agrava boala, tot așa și o casă construită fără autorizație poate fi demolată și persoana responsabilă amendată. Poate medicina a evoluat și ți se va recomanda un tratament mai bun, poate legile s-au schimbat și nu ți se mai aprobă același proiect de casă. De aceea este bine să apelezi mereu la specialiști, de exemplu să faci o programare la un medic specialist pentru o problemă medicală sau să consulți biroul de proiectare AIA Proiect pentru a primi ajutor în obținerea autorizației de construcție și punerea în practică a ideilor tale, de la achiziția de materiale și mobilier, până la urmărirea lucrărilor de execuție. 

Vă scriam la începutul articoluluică am două visuri la care țin foarte mult, dar încă nu v-am povestit cum a pornit dorința de a publica o carte. De mică am fost extrem de visătoare. Imediat ce mama m-a învățat să scriu literele mari de tipar, la cinci ani, am început să-mi umplu cărțile de colorat cu rânduri întregi de povești inventate, care legau cele mai variate desene într-un fir narativ. La scurt timp, în clasa întâi, îmi scoteam colegele la plimbare în pauzele dintre ore, să le spun o poveste, pe care o născoceam pe loc. Nu știu dacă le făcea plăcere să mă asculte sau se gândeau cu groază că le vine rândul la plimbare. La vremea aceea, gândeam că nici nu se punea problema să nu se simtă cele mai norocoase fetițe din lume. Și cel mai probabil că erau, altfel de ce ar fi venit? 

Mă vedeam deja scriitoare. Prin birou era plin de caiețele și hârtii cu versuri despre școală, despre pauze, despre jocuri, despre câte și mai câte. Îmi amintesc și acum câteva versuri, de la finalul unei poezioare: ,,Laptele și cornul/Ne fură somnul./Mâine e un chin,/Vom face un vaccin.” În adolescență, le-am aruncat. E un sentiment comun, cred, tuturor scriitorilor. Evoluând, nu mai ești mulțumit cu munca ta veche. Cred că suntem prea aspri cu noi înșine. Tocmai, păstrând ceea ce am creat pe parcursul anilor, putem să ne apreciem mai mult, să ne simțim împliniți cât de departe am ajuns. 

În clasa a șasea, am câștigat locul doi pe județ la un concurs de scriere creativă cu primele trei capitole pe care le scrisesem, un roman fantastic pentru copii în care o fetiță descoperă un jurnal cu file albe al bunicii și al cărui scris, până atunci invizibil, se activează atunci când varsă, din greșeală, limonadă peste el. 

Nu am încetat niciodată să scriu. În facultate, am scris câteva zeci bune de poezii, inspirate de cursurile de facultate, de momentele bune, dar și dezamăgirile din dragoste, de prieteniile pe care le legam și de romanale fantastice pe care le devoram. Am mai început un roman, pe care iarăși nu l-am terminat. Orice scriam, simțeam că nu e suficient de bun, că pot mai mult.

Acum sunt, mai mult decât oricând, hotărâtă să reușesc. Orice vis poate fi proiectat, întocmai ca o casă. Fundația romanului meu este o schiță în mare a întregii acțiuni, la care adaug mereu noi detalii. Această fundație mă ajută să nu uit unde trebuie să ajung și prin ce pași. Personajele au fiecare portrete și caracterizări, pentru a mă asigura că personalitățile, comportamentul și reacțiile lor în fața situațiilor în care sunt puse rămân constante. Mi-am ales și editurile unde voi trimite manuscrisul odată ce este finalizat, edituri cu profil potrivit genului pe care îl abordez. Mă simt foarte recunoscătoare pentru activitatea pe care o am în domeniul recenziilor de carte de ani buni, care m-a pregătit pentru acest moment ce va veni. Până atunci, mă puteți citi pe blog și asculta/vedea pe canalul de YouTube. 

Aveți grijă de voi și de familiile voastre, stați în casă, ieșiți doar când aveți strictă nevoie și profitați de acest timp pentru a construi la visurile voastre. 

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2020.