Prima mea amintire despre gătit este destul de târzie. Am fost dintotdeauna cocoloșită de mama și de bunici din punct de vedere casnic, punându-se pe primul loc studiul. Dacă ajutam, totuși, la curățenia săptămânală a casei, mai mult de a fierbe un ou sau niște paste și a spăla vasele din care am mâncat nu am făcut niciodată în bucătărie. Prin liceu, însă, parcă toată lumea a realizat brusc că urmează să merg la facultate și eu nu voi ști să îmi fac nimic de mâncare. Dacă am spus pas la orice înseamnă pregătirea cărnii deoarece carnea crudă îmi provoca o silă de nedescris, am început să o mai ajut pe mama la spălarea legumelor, curățarea cartofilor și tăierea acestora. În rest, am fost mai degrabă un spectator pe jumătate absent la ceea ce se dorea a fi un tutorial live de gătit.

Foto: aperitive pentru party Sursa: arhivă personală, martie 2020

Pește și salată cu paste Sursă: arhiva personală, 2018

În septembrie 2013, înghesuiți în mașinile cu care eram condusă în apartamentul care urma să-mi fie casă pentru ceea ce vor fi în final 4 ani și jumătate (nu știam atunci, dar în anul cinci și ultimul la Facultatea de Farmacie urma să mă mut în apartamentul mai mare al iubitului meu), în portbagaj, pe lângă cărți și haine, erau și câteva cutii cu obiectele de bucătărie pe care mama și bunica le-au considerat necesare. Printre ele se numărau un set de vase, tacâmuri, două tigăi, un polonic, o spumieră și cam atât. Restul ustensilelor de bucătărie urma să le cumpăr a doua zi din Cluj-Napoca, de la supermarket, dar și în anii ce au urmat, pe măsură ce aveam nevoie de ele.

În primii patru ani de facultate, nu pot să spun că am gătit prea mult. În timpul săptămânii, având un program încărcat, mâncam zilnic la cantina UMF, iar în weekend scoteam din congelator ce mai primisem pachet de acasă. Primul set de oale a fost ceva „ieftinătură” de la supermarket pe care mi-a luat-o mama, ca să am în ce încălzi mâncarea de acasă. Mai târziu, am primit și două oale vechi și foarte dragi de la bunica, pe care și azi le folosesc cu mare drag. Din când în când, mai pregăteam paste, ouă, șnițele, grătare, cartofi natur, legume gătite cu unt la abur, supă de pui cu tăiței sau alte lucruri ușor de gătit. 

Tocană de vită (cred), cu ciuperci și paste Sursă: arhivă personală, 2019

Adevărata provocare în bucătărie a venit în anul 4 de facultate, când l-am cunoscut pe actualul iubit, cu care locuiesc deja de peste doi ani împreună. De la început, relația noastră a fost foarte intensă și văzându-ne foarte mult și des, am început să mâncăm mai mult împreună decât separat. Foarte curând, mâncam fiecare ce pregătise celălalt sau ce primise de acasă (el lucra deja de câțiva ani, dar încă mai primea ocazional pachete), iar după un an, când ne-am mutat împreună, am început să gătim tot mai des ca o echipă.

Sursă: DAJAR Magazin Facebook

Blue, ajutor de bucătărie, „Linge-blide” Sursă: arhivă personală, 2019

Dacă înainte eram o persoană mofturoasă la mâncare și care nu îndrăznea să gătească preparate noi de teama eșecului, Bogdan a reușit să scoată la iveală din mine o latură despre a cărei existență nu știam. Încet, încet, cu fiecare fel nou de mâncare încercat, am adăugat tot mai multe accesorii și ustensile la colecție, de la zdrobitoare de cartofi de mai multe feluri, la forme de prăjituri și aparat de făcut pâine.

Venind dintr-o familie monoparentală, în care mama lucra la un moment dat atât la spital, cât și într-un cabinet privat pentru a ne putea susține, urmând acasă să gătească și să facă tot ce era necesar în casă pentru a-mi lăsa mie timpul liber pentru a studia, am auzit des diferite expresii pe care nu le pot reda în text, dar care exprimă, în esență, ideea de a detesta gătitul. Poate din acest motiv, simt nevoia să acumulez în bucătărie cât mai multe accesorii și aparatură care să-mi ușureze munca. Bogdan, pe de altă parte, e fix opusul, nevrând să aglomereze spațiul. Încă dezbatem utilitatea achiziționării unui robot de bucătărie performant și a unui mixer cu bol. Vă las să ghiciți cine e în favoarea și cine împotriva. 

Dragostea trece prin stomac și stomacul prin bucătărie. Împreună, am ajuns totuși la un shortlist de accesorii absolut esențiale în bucătărie: set de oale, tigăi,  capace pe măsura acestora, o tavă rotundă și una dreptunghiulară, tocător, spatulă de plastic/lemn, polonic, strecurători (una mică și una mare), tacâmuri, obligatoriu și un cuțit mai mare și care taie foarte bine, bătător de carne, farfurii și căni. Pentru persoanele comode ca mine, se mai pot adăuga: zdrobitor de cartofi, zdrobitor de usturoi, spărgător de nuci, forme de brioșe din silicon, peeler, spumieră pentru supe, bătător vinete, făcăleț/sucitor, spatule din silicon. Treaba acestora poate fi făcută, cu puțin efort și talent, de obiectele din shortlist, cu rezultate variabile.

Bucătăriile moderne ne fac viața mai ușoară, iar cât timp spațiul și bugetul ne permite, nu văd niciun motiv de a nu ne simplifica treburile. Iar dacă bucătăria e un loc unde petreceți mult timp, fie că în familie, în cuplu sau singuri, creați-vă un cadru în care să vă simțiți confortabili.

Sursă: DAJAR Magazin Facebook