Puţine cărţi sunt acelea care reuşesc să ne emoţioneze până la lacrimi. Puţine ne fac să uităm să respirăm atunci când „devorăm” cuvânt cu cuvânt pasajele, în dorinţa de a afla cât mai repede cu urmează să se întâmple. Puţine sunt cărţile care ne fac să iubim cu atâta putere chiar şi personajele secundare, încât la moartea lor să zăbovim asupra paginii, ca într-un moment de reculegere. Aceste senzaţii le-am trăit mai ales când eram mai mică, şi mi-au fost induse de serii precum Harry Potter sau Narnia. Când am început să citesc „Dragonul Maiestăţii Sale”, primul volum din Temeraire de Naomi Novik, nu ştiam că ţin în mână o astfel de carte. Am ştiut, de la început, fireşte, că avea să-mi placă, întrucât iubesc dragonii, dar nu am bănuit nicio clipă că avea să devină una din cărţile mele preferate.

Laurence este căpitan britanic din Marina Regală, un om care şi-a trăit întreaga viaţă în stilul de viaţă tipic marinăresc. Totul se schimbă pentru el odată cu capturarea unei fregate franceze care avea la bord un imens ou de dragon chinezesc, destinat iniţial... celebrului Napoleon Bonaparte. Dragonul eclozează înainte de a ajunge la ţărm şi Laurence devine, fără voia lui, îmblânzitorul dragonului (pe care-l numeşte Temeraire), nevoit fiind să renunţe la viaţa ca marinar şi să se alăture ca aviator Forţelor Aeriene Britanice.

Laurence este genul de personaj principal de care nu ai cum să nu te ataşezi. Ferm, onest, loial, politicos, se aşteaptă să găsească în Aviaţie aceeaşi atitudine de respect ca în Marină. Este de aşteptat că un om nu îşi poate schimba caracterul odată format, aşa că Laurence este iniţial consternat de lipsa de formalităţi şi de privirile reci ale aviatorilor. Acomodarea la noul stil de viaţă este grea, iar felul în care Laurence se străduieşte şi reuşeşte, într-o anumită măsură, să se schimbe, este foarte realist. Laurence trebuie să renunţe la multe lucruri din datoria pentru patrie (printre care şi promisiunea de căsătorie dintre el şi o domnişoară), iar demnitatea cu care o face este demnă de toată stima. El este compătimit de către foştii camarazi din Marină şi dispreţuit de către tată (care l-ar fi vrut preot) pentru acest sacrificiu pe care-l face, întrucât meseria de aviator presupune renunţarea la viaţa personală.

Este remarcabilă inteligenţa de care dă dovadă Temeraire, încă de la ieşirea din ou. El este fluent în engleză, pe care a învăţat-o prin coaja de ou, cât timp s-a aflat la bordul navei britanice. De asemenea, Laurence îşi face obiceiul să-i citească cu fiecare ocazie. Tânărul dragon este însetat de cunoştinţe, specia din care face parte fiind apreciată mai degrabă prin inteligenţă, decât pentru abilitatea de luptă. L-aş putea asemăna unui copil, mereu punând întrebări, mereu dornic de joacă. Cu toate acestea, el este foarte matur, şi după numai câteva luni, reuşeşte să-l „citească” pe Laurence şi chiar îi dă sfaturi.

Cele ce fac cartea asta cu adevărat impresionantă sunt câteva concepte pe care eu, una, nu le-am regăsit în alte cărţi cu dragoni, deşi ele sunt foarte logice şi mi se pare curios că nu au fost folosite până acum. În primul rând, Naomi face un adevărat exerciţiu de imaginaţie, inventând specii de dragoni specifice fiecărei regiuni. Ba chiar anexează fragmente din lucrări despre dragoni şi evoluţia lor ca specii (cu încrucişările dintre ei care au dus la formarea altor specii) la finalul cărţii. Apoi, ştim cu toţii că dragonii se caracterizează prin abilitatea de a scuipa flăcări şi prin mărimea lor. Naomi scapă de aceste clişee şi dă doar anumitor specii abilităţi speciale (printre care şi cea de scuipat flăcări), specificând şi care specii sunt de talie medie, mică sau care dragoni sunt de categorie grea. Şi încă un lucru remarcabil: din moment ce dragonii sunt atât de mari, de ce nu ar avea mai mulţi călăreţi? Naomi transformă clasicul dragon într-un echivalent al avionului de luptă. Astfel, lupta pe dragoni devine o activitate în echipă, în care fiecare are rolul său. Pe gâtul dragonului „tronează” îmblânzitorul acestuia, iar sub burta dragonului există un fel de cort cu muniţie, echipajul din aer fiind atârnat de un fel de corzi.

Naomi Novik încearcă ceva dificil, dar care îi iese în mod uimitor, făcând cartea asta şi mai extraordinară: rescrie istoria războaielor napoleoniene, folosindu-se de conceptul dragonilor.

Îmi este dificil să descriu în cuvinte cât de palpitantă a fost cartea şi cu câtă poftă am citit fiecare cuvinţel scris. Avem parte de atâtea surprize plăcute, iar lumea aviatorilor este descrisă cu atâta lux de amănunte, şi este atât de credibilă, încât mi-am dorit din tot sufletul ca toate să se fi întâmplat chiar aşa.

Faptul că mă aşteaptă încă şase astfel de volume să le citesc, dintre care cel mai nou fiind publicat anul acesta, este o mare bucurie şi uşurare pentru sufletul meu de pasionată fantasy.

Dacă nu aţi pus mâna niciodată pe această carte şi nici nu aveţi de gând, vă anunţ cu toată sinceritatea că pierdeţi ceva extraordinar de deosebit, cum rar mai găseşti în zilele noastre, când fiecare idee care prinde la public este folosită iar şi iar, ca o reţetă de bucătărie. Aşadar, daţi fuguţa la librărie sau bibliotecă şi citiţi-o!



Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Nemira şi costă doar 20 de lei, în format Hardcover.