Follow Us @soratemplates

duminică, 19 iulie 2015

Recenzie: Cerul e pretutindeni - Jandy Nelson


Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson
(+13 ani/Contemporary/Literary/Romance/Drama

JANDY NELSON este autoarea momentului, laureată a premiului Michael L. Printz, 2015, pentru excelență în literatura destinată tinerilor
Captivantă și fascinantă de la primul rând până la ultimul. The Guardian
O lectură perfectă pentru fanii romanelor lui John Green, David Levithan și Rainbow Rowell.
Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…


 

Lennie este o tânără de 17 ani, cântă la clarinet și iubește foarte mult cărțile. Își duce viața, liniștită și mulțumită, în umbra expansivei sale surori mai mari, Bailey. Însă, când Bailey moare subit, Lennie e catapultată in mijlocul scenei propriei sale vieți – și, în pofida experienței sale nule în privința băieților, se trezește dintr-odată oscilând între doi. Toby este fostul iubit al lui Bailey; durerea pierderii din sufletul lui o oglindește perfect pe cea a lui Lennie. Joe este sosit recent în orașul lor, tocmai din Paris, și este posesor al unui zâmbet atât de magic precum talentul lui, fiind un foarte bun interpret la chitară clasică. Pentru Lennie, unul e soarele, iar celălalt luna. Unul încearcă să o scoată din suferința cruntă, iar celălalt o consolează în aceasta. Dar când cei doi se intersectează, universul lui Lennie e pe cale să explodeze…
JANDY NELSON (www.jandynelson.com) este licențiată a Universității Cornell, deține un master în poezie de la Universitatea Brown şi încă un master în literatură pentru copii şi tineri de la Vermont College Of Fine Arts. Cerul e pretutindeni, romanul ei de debut, s-a aflat pe numeroase liste de bestselleruri, a fost nominalizat la YALSA Best Fiction for Young Adults, a avut parte de recenzii entuziaste în publicații celebre, a fost tradus în multe limbi și continuă să se bucure de un mare succes internațional. În anul 2015, al doilea roman al său, Îți voi dărui soarele, a fost distins cu Michael L. Printz Award pentru excelență în literatura destinată tinerilor și va fi publicat în curând la Editura Epica. Jandy locuieşte în San Francisco, California, și se dedică în întregime scrisului.
Când ţii în mâini o carte despre care ştii că a fost premiată şi lăudată de atâţia critici, ai anumite aşteptări. Pentru mine, acesta a fost un factor care m-a făcut să nu mă pot bucura atât de uşor de această carte, fără să îmi pun mereu întrebarea "Ce este atât de special? Ce e în neregulă cu mine de nu pot să văd frumuseţea acestei poveşti?"

Fireşte, "Cerul e pretutindeni" nu a fost execrabilă, nota pe care i-am acordat-o a fost 2.5 flori de vanilie din 5, chiar la mijloc, adică a fost ok, dar nu m-a dat pe spate cu nimic. În teorie, cartea asta sună genial, şi poate că este aşa, dar au fost anumite aspecte care pe mine m-au dat înapoi de fiecare dată când mi-am zis "Ok, hai că încep să văd frumuseţea ei," aspecte pe care voi încerca să le lămuresc în mare mai jos.

Lennie e o tânără liceană pasionată de clarinet care s-a simţit mereu în umbra surorii ei, iubind-o totodată până la cer şi înapoi. Putem înţelege aşadar suferinţa care o copleşeşte în momentul în care sora ei, Bailey, moare subit. Relaţia celor două surori e chiar foarte frumos dezvoltată prin sentimentele pe care le are Lennie, prin amintirile ei legate de ele, ba chiar şi prin notiţe, poezii, pe care Lennie le scrie pe bileţele, pahare de plastic şi şerveţele, pe care le lasă în urma ei.

Durerea îi e tovarăş şi acasă, unde bunica şi unchiul ei, care ar trebui să îi fie alături, o lasă să sufere în camera lui Bailey, pe care a transformat-o într-un altar, în care nimic nu poate fi schimbat şi totul rămâne cum a fost lăsat de aceasta în ziua în care a decedat. Nimic din ce face această tânără nu este sănătos, şi nimeni nu îşi asumă rolul de a face ceea ce trebuie făcut.

Toby, fostul iubit al lui Bailey, trece prin aceeaşi situaţie, iar cei doi tineri, în lipsa unui adult care să pună piciorul în prag cum ar fi cazul, găsesc alinare într-o relaţie nefirească şi pe care clar nu şi-o doreşte niciunul. Aici a fost marea mea dezamăgire, întrucât, deşi logic din punct de vedere psihologic, gândurile lui Lennie cad în penibil, se simte dezgustată de acţiunile ei şi de săruturile lui Toby, însă din felul în care îşi formulează regretele şi absenţa unei schimbări în atitudinea ei, ar părea că doar de formă.

În paralel, se îndrăgosteşte de Joe, un clişeu de tip nou, foarte arătos, chitarist, care cântă şi la o grămadă de alte instrumente şi după care, aţi ghicit, toate fetele sunt în limbă, dar mai ales tipa cu care Lennie e "în război".

Cartea e okay, cum am mai spus şi la început, merită citită pentru că e interesantă conceptual. Marele ei atribut e că se citeşte al naibii de repede şi te ţine în priză. Nu am reuşit însă să empatizez cu Lennie, care mi-a dat impresia unui persoane care trăieşte totul intens, dar în acelaşi timp superficial. Sau poate 2 ani de când am terminat liceul şi-au pus amprenta asupra mea şi nu mă mai pot bucura de chiar orice carte contemporană pentru adolescenţi. Rămâne la latitudinea voastră să alegeţi dacă o veţi citi sau nu.


Mulţumesc Editurii Epica pentru exemplarul din această carte,
sponsorul Cartepidemiei lunii iunie, ce va fi discutată live cu colegii mei la sfârşitul lui iulie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu