Citim cu toţii aici, mă gândesc. Adică, nu văd, cititorule, de ce ai zăbovi pe blogul meu care e în mare parte despre cărţi, dacă nu ai pus în viaţa ta mâna pe vreuna. Şi poate că nu sunteţi toţi la fel de înnebuniţi ca mine după lectură, încât să devoraţi minimum 3-4 cărţi pe lună. Sau poate că unii sunteţi mai înnebuniţi decât mine... Dar nu despre asta e vorba acum.

Iată cum sunt eu! Încep o carte şi, de cele mai multe ori cel puţin îmi place, dacă nu mi se pare extraordinară. Şi cu cât sunt mai aproape de final, cu atât mai repede şi mai mult citesc, în dorinţa de a o termina, de a afla cum se sfârşeşte. Şi în timp ce dau ultima pagină, începe să mă învăluie un sentiment straniu, ca o disperare crescândă pe măsură ce mă apropii de ultima frază. Mă uit în gol, la punctul care marchează finalul cărţii şi închid încet cartea. Şi ca un somnambul, mă ridic din pat, de pe canapea, scaun sau orice loc am ocupat pe timpul lecturii şi mă îndrept spre bibliotecă. Şi mă uit hipnotizată la cele aproximativ 50 de cărţi necitite care tronează pe rafturi.

"Şi-acum ce fac?" mă întreb, pierdută în multitudinea de posibilităţi. Ah, să nu mai pomenim de cărţile de pe Kindle! Titluri, autori, imaginile copertelor, toate îmi fug în minte, ca o serie de comenzi efectuate de un computer. Încep să dau ture prin cameră. "Vreau să citesc X, dar i-am promis lui A că îi fac recenzie curând la Z. Şi cartea B e foarte populară, dar aş vrea să citesc şi C, pentru că e clasică şi de mult timp mi-am zis că o citesc". Şi gândurile astea, aşa multe cum par, îmi inundă mintea pentru 10 secunde lungi, ce-mi par o veşnicie, timp după care le alung cu o mână imaginară, ca şi cum aş răsturna un maldăr de lucruri ce-mi stau în cale, şi aleg o carte. Şi în timp ce mă afund în primele pagini, îmi spun în sine: "Ai face bine să fii o carte grozavă. Mă aşteaptă şi altele...".

Şi cred că acesta e şi motivul pentru care sunt foarte exigentă cu notarea unor cărţi. Dar asta nu prea o observaţi dacă mă urmăriţi doar pe blog, pentru că eu fac recenzia doar cărţilor care mi-au lăsat o impresie puternică, deşi am scris şi despre vreo câteva cărora le-am dat doar două flori de vanilie din cinci.

Ei, dar acum aş vrea să ştiu dacă vă încearcă şi pe voi aceleaşi emoţii ca pe mine, iar dacă nu, aş vrea să-mi împărtăşiţi ce simţiţi voi după ce terminaţi o carte.