Cum a fost cu prima recenzie

2. Povestește-ne ceva despre prima ta recenzie: la ce carte a fost făcută, dacă ți-a fost greu să o scrii și de ce, dacă erai curios/curioasă sau emoționat/ă de părerea cititorilor blogului tău. 


Atunci când am scris prima recenzie, nu m-am așteptat că o va urma o a doua, cu atât mai puțin că acesta va deveni, mai mult sau mai puțin, un obicei. Dintotdeauna am citit mult, doar că nu știam exact CÂT de mult. Așa am început să lucrez la o listă a cărților citite, ca să descopăr că trecusem cu mult de 100. De atunci și până în ziua de azi, cele 100 și au devenit exact 241, dar asta e altă poveste. Cert e că în perioada aceea am comandat o carte de la Leda - „Femeia în negru” de Susan Hill. Avea un preț foarte bun și eram curioasă să încerc genul horror, așa că mi-am spus: „De ce nu?”

Lectura ei a fost o surpriză plăcută, cartea ajungând printre preferatele mele. Și cum nu era foarte populară în vremea aceea (în 2010, mai exact, când nu apăruse filmul cu Daniel Radcliffe), am hotărât că trebuia să împart și cu alții descoperirea unei cărți atât de bune.

Greu mi-a fost să o scriu pentru că nu știam de unde să încep, însă după ce m-am decis asupra unui format, totul a curs de la sine. Am făcut un mic rezumat al acțiunii, am creeat suspans și am stârnit curiozitatea cititorilor articolului, mi-am exprimat entuziasmul față de carte și am transcris un citat care îmi dăduse fiori.

Firește, eram curioasă dacă genul acela de articole era pe placul puținelor persoane care-mi citeau blogul. Părerile nu au fost niciodată multe, la niciunul din subiectele pe care le abordam pe site, din moment ce nu l-am promovat niciodată. Știam, desigur, și că majoritatea acelora care citesc nu îmi lasă comentarii, așa că nu am fost surprinsă să descopăr doar 3 comentarii legate de recenzie, dintre care una a prietenului meu. Chiar și așa, sunt mulțumită că reușesc să conving măcar câteva persoane din jurul meu să citească. Adevărata satisfacție a scrierii recenziilor stă în faptul că îmi adun gândurile și sentimentele pe care le-am acumulat de-a lungul lecturii cărților și, scriindu-le, pot să știu cu certidudine după ce trece o perioadă: „Da, mi-a plăcut cartea asta pentru că...”, „A fost o carte mediocră, în care...” ș.a.m.d.

[caption id="attachment_1308" align="alignleft" width="237"] De cele mai multe ori, mi-e greu să mă hotărăsc ce carte să citesc.[/caption]

Doar de la o vreme am început să culeg roadele recenziilor mele. Scriitorii sunt mai mult decât încântați să îmi ofere varianta electronică a cărților lor, în schimbul unei păreri sincere. Și chiar dacă nu ar fi asta, eu tot aș continua să scriu, atâta timp cât timpul îmi permite, câte o recenzie unei cărți care mi-a plăcut mult sau care, dimpotrivă, m-a enervat la culme. Și dacă am făcut măcar o persoană să dea fuga la librărie, la bibliotecă sau să deschidă o pagină de internet a unei librării online și să cumpere o carte pe care eu am promovat-o, sunt mai mult decât mulțumită!

You Might Also Like

3 comentarii

  1. Eu citesc mult,dar nu am scris niciodata o recenzie.Important nu e cata lume convingi sa-ti dea comentarii,ci ca ceea ce faci sa aiba valoare,ceva ce are valoare e ceva ce va fi descoperit fara promovare.Ma bucur ca sunt atat de multi oameni pasionati de carti si sunt foarte bucuroasa ca exista si cei care fac recenzii,pentru ca avem nevoie sa citim si parerea celorlalti despre cartile pe care le-am citit sau urmeaza sa le citim.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este, Catalina! Dar nu pot nega ca ma bucur atunci cand primesc cate un comentariu. E dovada ca, totusi, cineva a citit ceea ce am scris.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hi! Am dat startul unui nou concurs. Poti castiga cel mai TARE roman distopic al momentului :D Inscrie-te si comenteaza!
    http://jacqlineveve.wordpress.com/2012/08/01/concurs-de-fidelitate-iunie-iulie-august/

    RăspundețiȘtergere

Comments