Follow Us @soratemplates

luni, 28 mai 2012

Agnes Grey


Ca fană a literaturii engleze, nu am putut să spun „nu” colecției de cărți „Surorile Bronte” lansată anul acesta de Adevărul.

Cartea spune povestea lui Agnes Grey, inspirată din viața autoarei. Fată de preot fiind, Agnes „ne ține morală” pe tot parcursul romanului, lucru ce începe să devină obositor și totodată enervant în a doua jumătate a romanului. Pe lângă asta, ea observă și analizează defectele tuturor persoanelor ce o înconjoară, cu excepția familiei sale, a unor săteni săraci și a bărbatului de care se îndrăgostește. De asemenea, m-a iritat folosirea excesivă a unor formulări de tipul „ca să nu plictisesc cititorul”, sub care pretext evită să dea mai multe detalii despre evenimente pe care nu dorește să le evidențieze. Am ținut să încep cu aspectele negative ale cărții, pentru că mi-au lăsat o impresie mai puternică decât cele pozitive.
Cu toate acestea, însă, nu pot spune că nu a fost o lectură neplăcută, ba din contră! Dacă felul în care e spusă povestea m-a călcat puțin pe bătături, romanul în sine e unul interesant.

Mama lui Agnes era o doamnă din înalta societate, care a renunțat la zestrea sa pentru a se mărita cu un pastor, pe care îl iubea din toată inima. Dintre toți copiii pe care i-au avut, au supraviețuit doar două fete: Agnes (personaj principal și narator) și sora ei mai mare, al cărei nume îmi scapă și, la drept vorbind, nici nu contează. Când familia începe să aibă probleme financiare, Agnes insistă să devină guvernantă și, după multe încercări de a-și convinge părinții, aceștia acceptă. Astfel ajunge la familia Bloomfield, ai cărei copii sunt de-a dreptul îngrozitori: răzgâiați, egoiști, neascultători și fără dorință de a învăța. Mi-a atras atenția un pasaj anume, pe care aș vrea să-l citez, ca să vă faceți o părere despre cât de groaznici erau.
Pe iarba din grădina lui am observat niște grămăjoare din bețe și sfori, așa că am întrebat ce sunt.
- Capcane pentru păsări.
- De ce prinzi păsări? (...) Și ce faci cu ele după ce le prinzi?
- Diverse. Uneori le dau la prăjit, alteori le tai cu briceagul. Iar pe următoarea o voi prăji de vie.
- De ce să faci un lucru așa de îngrozitor?
- Din două motive. Primul: să văd cât poate să trăiască. Doi: să văd ce gust are.

Lucrul cel mai rău e că părinții îi încurajează în aceste cruzimi și, în ciuda strădaniilor sale, Agnes nu reușește să îi învețe să facă lucruri bune, în cea mai mare parte datorită faptului că soții Bloomfield nu o lasă să apeleze la nicio metodă care i-ar câștiga autoritatea în fața micuților.
La cea de-a doua familie de care e angajată, trebuie să educe două domnișoare: Rosalie - frumoasă, dar superficială și Matilda, o băiețoasă. Aici întâmpină alte probleme, dintre care o voi menționa doar pe cea esențială. Agnes se îndrăgostește de ajutorul pastorului, domnul Weston, față de care e, însă, rezervată în conversații și nu îndrăznește să spere la mai mult de o prietenie. Problema apare când Rosalie, care urmează să se mărite cu un om bogat, pe care nu-l iubește, după ce îi frânge inima pastorului, vrea să se „joace” și cu ajutorul său, doar ca să se amuze. La acest joc murdar, Agnes nu reacționează în niciun fel, suferind doar în interior.

Finalul romanului (scris cu litere italice; de evitat, dacă nu vreți să știți cum se termină, deși e previzibil)

Rosalie se mărită, iar Agnes începe din nou să spere, dar, în cele din urmă, tatăl lui Agnes, care era bolnav, moare, iar Agnes renunță la postul de guvernantă, pentru a deschide o micuță școală pentru copii, împreună cu mama sa. Merge în vizită la Rosalie, acum măritată, la invitație acesteia, care e nefericită. Agnes speră să îl revadă pe dl Weston, dar acesta a părăsit satul. Întoarsă acasă câteva zile mai târziu, Agnes suferă pentru o vreme, iar mai târziu, când rănile dragostei încep să se vindece, îl întâlnește pe dl Weston pe plajă. Află că acesta are propria parohie într-un oraș din apropiere. Cei doi se întâlnesc de mai multe ori, după care dl. Weston o cere în căsătorie. Cei doi au trei copii și trăiesc fericiți, nu se știe dacă sau nu până la adânci bătrâneți, întrucât nu se menționează.

Pentru un prim roman, Anne Bronte face o treabă bună și cu siguranță nu voi evita să citesc și alte cărți semnate de ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu