Dragei mele Tina...

[caption id="attachment_1107" align="alignleft" width="300" caption="Tina când era mică"][/caption]

Uneori mă întreb de ce te iubesc atât de mult. Cum de am putut să mă atașez de o făptură atât de mică și de neajutorată, cu care nu pot să comunic. Sau poate tocmai de-asta am ajuns să țin la tine ca la un membru al familiei.

Și, totuși, de multe ori când stau la birou, te văd agitându-te în colțul acvariului, de parcă întreaga ta ființă strigă după atenția mea. Iar eu de atât de multe ori sunt atât de absorbită de vreo carte, un caiet, un film, un joc... încât poate că nici nu te observ uneori.

Îmi place compania ta tăcută, liniștitoare. Nu e nevoie de cuvinte. Te iau din apă și te spăl cu apă caldă, apoi te țin pe palme. E ironic faptul că, uneori, tu, reptila cu sânge rece, ai corpul mai cald decât mâinile mele.

Îmi amintesc când ai făcut conjunctivită și nu ai mâncat mai nimic săptămâni întregi, iar eu m-am temut c-ai să mori și-am plâns în timp ce te țineam învelită în prosop, la căldură, cât timp își făcea efectul crema antibiotică. Aveai ochii lipiți și umflați și încercam să te ajut să mănânci, iar tu nu voiai să deschizi gura. Și te uram atunci, că nu luptai, c-avea să te răpună foamea, iar eu nu te-aș fi putut înlocui vreodată. Și-apoi te iubeam iar, și mi se rupea sufletul când te vedeam cum îți scoteai capul din carapace la auzul muzicii și, cum respirai, aveam impresia că dai din cap în ritmul muzicii. Te-am dus de câteva ori la veterinar, ținându-te la piept, învelită în prosop, apărându-te de ger și ninsoare. Și mulțumită tratamentului injectabil și a cremei, te-ai vindecat în mod miraculos.

Ce e în mintea ta, Tina, când te uiți în ochii mei cu ochii tăi micuți? Știi tu cine sunt eu? Unii zic că știi, alții că nu, iar restul mă cred nebună. Eu știu doar că sunt fericită că te-am ales pe tine din micuțul acvariu cu țestoase acum 2 ani și jumătate. Erai atât de mică atunci! Te-am adus acasă cu mașina, peste 2 ore de drum. Îți agitai piciorușele micuțe cu atâta rapiditate încât nu o dată te-ai dat peste cap în punga cu apă.

Nu mi-aș fi închipuit că o țestoasă de apă e atât de rapidă față de una de uscat. O clipă erai pe birou și în următoarea erai la margine, gata-gata să cazi. Îți plăcea mult să faci bungee jumping. Cred că ți se părea amuzant cum mă agitam când te vedeam căzând și te prindeam exact la țanc. Apoi te-ai plictisit și ai exersat cățăratul. Mâna mea a fost pe post de copac orizontal, pe care îl traversai cu pricepere. Când ai mai crescut, nu ai mai putut practica acest sport de performanță, așa că ți-ai îndreptat energia spre ventilator, peste a cărui piciorușe încercai să treci. Te-ai plictisit repede și de această activitate și te-ai apucat de explorat. Odată era să cazi de pe bar în prăjitorul de pâine, iar altă dată ai intrat sub bibliotecă și te-ai dus până în spatele ei, înainte să apuc să te prind. Și apoi te-ai gândit să ne jucăm de-a v-ați-ascunselea și ți-ai băgat capul în carapace când am încercat să te scot de acolo. După ce te-am recuperat în cele din urmă cu ajutorul unui liniar, îmi amintesc cum ți-am spus că dacă aș fi știut, ți-aș fi dat și o cârpă să speli parchetul de sub mobilă dacă tot te plictiseai și aveai chef de asemenea activități.

Ce-i, broscuțo? Așa-i că nu te enervez când dau noroc cu tine? Altfel de ce-ai sta așa de cuminte? Știi că ai un colorit frumos? Te face să pari că zâmbești.

[caption id="attachment_1108" align="alignleft" width="300" caption="Tina de acum"][/caption]

De ce nu am mai mult timp pentru tine? Tu zgârii cu gheruțele marginea acvariului și mă chemi să mă joc cu tine. Știu că te plictisești. Îți place când îți vorbesc, de-ți ridici capul din apă? Of, Tina! Mi-e dor de vară, de căldură, de vacanță! Mi-e dor să te pun în ligheanul mov și să te scot afară, la soare și să mă uit la cum îți sclipește carapacea. Îți amintești când o mai aveam pe Kathya și v-am scos pe amândouă pe pervaz, în vas, la soare, și a trecut chiar atunci o pasăre în zbor pe deasupra și a tras un găinaț fix lângă bol?! Firește că nu-ți aduci aminte, dar eu n-aș fi putut să uit o scenă atât de comică cum a fost aceea... Trei ființe reacționând la unison: două țestoase și un om, tresărind de parcă ar fi fost împușcate.

Promite-mi, Tina! Promite-mi că ai să trăiești 50 de ani și-o să fim amândouă ca două vechi prietene, îmbătrânite de vreme. Și lumea o să ne arate cu degetul: uite baba nebună, ține țestoasa în poală! Și nouă nici că ne va păsa. Până la urmă, de ce am face-o?

You Might Also Like

5 comentarii

  1. :X:X foarte frumos articolul. Ai o testoasa scumpa de tot:X:X sa-ti traiasca
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa descrierea si devotamentul pe care-l arati fata de animalutul ce-ti umple zilele cu fericire. Sa ai parte de compania acestuia multi ani de-acum inainte. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce scumpa ii :x, si eu am avut una, pana a aruncat-o bunica de pe balcon XD

    Profit ca sa va invit la concursul de pe blogul meu
    Participa/ati la concursul care i-l organizez pe blog cu ajutorul librariei online Libris si ai/aveti sansa de a castiga cartea "Uratii" de Scott Westerfield. Sper sa te inscrii, cu cat sunteti mai multi cu atat mai bine. http://shadowbooks.wordpress.com/2012/02/17/concurs-uratii/ (Nu doar vizitati, participati!)

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte draguta Tina si povestea ei :) Eu nu stiu prea multe despre broscutele testoase dar m-au impresionat randurile scrise de tine. Frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Emotionant articol!Si eu am o broscuta,sa te bucuri de ea cati mai multi ani!

    RăspundețiȘtergere

Comments