Fantoma gândurilor

Uneori, devin o fantomă a sufletului meu. Rătăcesc prin propria-mi minte, prin propriile-mi gânduri și sentimente. Sunt conștientă de tot ceea ce greșesc, de tot ce aș putea face mai bine, de toate promisiunile despre care știu de dinainte de a le face că nu le voi putea ține, nu pentru că nu aș vrea, ci pentru că știu că voi fi atât de prinsă de alte lucruri, încât, pur și simplu, voi uita că am făcut o asemenea promisiune. Mă autocritic pentru ceea ce fac sau nu fac, pentru ca apoi să îmi autocritic autocritica, într-un ciclu ce ar putea-o ține la nesfârșit dacă nu mi-ar fi oprit șirul gândurilor.

- Ce? întreb pe jumătate inconștientă că vorbesc. Îmi cer scuze, nu te-am auzit. Ai putea să repeți?

Și cuvintele încep din nou să se audă pe fundal, în timp ce fantoma începe să îmi critice imposibilitatea de a fi atentă din nou la ceea ce îmi transmite interlocutorul meu. În cele din urmă, îmi e prea rușine să recunosc pentru a doua sau a treia oară că m-am pierdut și nu am reținut nimic din cele ce mi s-au spus. Nu e ca și cum aș putea să îmi alung dintr-o dată gândurile și să fiu atentă la dialogul ce devine pe jumătate monolog. Nu că nu i-aș respecta pe cei din jur sau că nu mi-ar păsa de ceea ce îmi povestesc ei, așa cum mi s-a reproșat. Ci, pur și simplu, sunt într-o lume a mea, din care nu pot ieși, în care, în mai puțin de cinci minute, aștern o poveste pe o coală de hârtie imaginară, pe care apoi o pierd și încerc să o regăsesc, iar când văd că nu pot, mă trezesc și iau parte activ la conversații, pentru ca în minutul următor, să văd cu coada ochiului o frântură din povestea rătăcită și să alerg și eu prostește după ea, pierzându-mă și eu.

- Ți-e somn? mă întreabă Romelia.
- Cam da, răspund.

- Iar n-ai auzit ce-am spus, nu? îmi reproșează puțin iritat Bogdan.
sau
- La ce te gândești? mă întreabă el.
- La nimic... îi răspund eu o clipă mai târziu, când aproape prind povestea - așa cum aș prinde pe cineva de haină - dar îmi scapă printre degete.

You Might Also Like

2 comentarii

  1. Si iarasi te-ai pierdut in ganduri si scri o noua poveste..foarte dragut eu zic sa iti iei un carnetel cu tine mereu si sa iti asterni fiecare gand..:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Va astept si eu la primul meu concurs ce are ca premiu cartea chimie perfecta

    http://elkosta-books.blogspot.com/2012/04/primul-meu-concurs.html

    RăspundețiȘtergere

Comments