Astăzi sunt un blogger exemplar. Mi-am pus temă de iarnă pe blog: fundal albastru fixat şi fulgi gingaşi de zăpadă. În plus, mai demult, Mary mi-a propus să fac o leapşă - formular şi mi-am făcut curaj să o completez în sfârşit. Aşa că la mulţi ani, România! Şi mai ales : La mulţi ani, mamă! Legat de leapşă, am decis să o transform puţin... De fapt, vă las să citiţi singuri.

Dragul meu blog,

Sunt aiurită, visătoare, sensibilă, romantică şi plină de imaginaţie. Aş vrea să mă ierţi că i-am permis programului de după amiază de la liceu să mă împiedice să mai scriu. Păstrez, aşa cum ştii şi tu, multe ciorne cu articole neterminate, pe care îţi promit că le voi finaliza cu prima ocazie.

Mi-aş dori să fiu mai încrezătoare în mine.
Nu îmi place să fiu singură.
Mă tem de întuneric. Nu mi-e frică, dar mă tem. Poate mai mult din cauză că nu văd bine.
Aud televizorul din living room, mai exact îl aud pe Ştefan Bănică Jr, care zicea mai înainte ceva de crăciuniţe; a, şi pe mama zornăind ceva în bucătărie; tocmai a sărit o păine prăjită din toaster.
Îmi pare rău că nu i-am luat mamei nimic de ziua ei, dar am fost bolnavă şi am stat în pat ieri toată ziua. Ştiu că nu e o scuză, dar m-am revanşat.
Îmi place să cânt, să dansez, să râd. Şi-mi place să am dreptate...
Nu sunt un copil, sunt doar copilăroasă.

Iubitule,

Dansez numai cu tine.
Cânt toată ziua, să-ţi arăt cât de mult te iubesc.
Niciodată nu am fost mai fericită.
Rar mă supăr pe tine. Şi îmi trece în secunda următoare.
Plâng când nu eşti lângă mine.
Nu sunt nebună, sunt doar îndrăgostită.

Urăsc să văd oameni care nu apreciază ceea ce au.
Sunt confuză - chiar deloc. Ok, poate sunt, la ora de fizică.
Am nevoie de o îmbrăţişare, chiar şi atunci când nu am nevoie.
Ar trebui să termin odată toate amv-urile şi articolele începute.
Aş putea să mă schimb, dar nu o voi face. Oamenii care mă iubesc, mă plac aşa cum sunt. Restul... contează prea puţin.