Acum două nopți am avut parte de un vis oarecum... ciudat. La sfatul câtorva persoane cărora le-am povestit despre ce a fost vorba, voi scrie un articol.

Visul a început brusc, ca oricare vis. Eram în mijlocul orașului, înconjurată de zombi ce atacau oamenii care fugeau de colo-colo și țipau. Eram destul de calmă și se pare că niciun zombi nu avea treabă cu mine, poate tocmai fiindcă eram atât de liniștită. Cu mine mai era o prietenă, Corina, fană anime și manga, la fel ca mine. Ce căuta ea în vis? Habar n-am, nu am cunoscut-o de mult timp ca să spun că suntem prietene foarte bune, dar ea era acolo... Păi și ce decizie înțeleaptă luăm noi? Să mergem la mine acasă și să ne uităm la un film, ceva. Așa că mergem liniștite, în plimbare, spre apartamentul meu, în timp ce zombii măcelăresc oamenii în jurul nostru. Ajunse acolo, avem de trecut testul scărilor, care se pare că încep și ele să se umple de morții vii. Eu reușesc că trec de ei și intru în apartament, dar Corina rămâne în urmă. Problema este că din nu știu ce motiv, e stricată ușa și nu vrea să se închidă cu cheia. Așa că trebuie să stau lângă ea o vreme, până reușește să ajungă și Corina, iar apoi să blocăm ușa cumva. În cele din urmă, după îndelungi așteptări, o aud lovind ușor cu unghiile în ușă. Mă uit pe gaura cheii și văd un zombi urât lângă ea, dar deschid totuși ușa după ce mă asigur că nu a fost mușcată de vreunul, ca să nu se transforme mai târziu, iar ea intră în siguranță, ajutându-mă apoi să baricadez ușa cu un birou și câteva scaune. Își face apariția și mama din camera ei să se asigure că suntem bine. Când ne era lumea mai dragă, vedem un zombi care nu știu cum mama lui a reușit să intre pe geamul care pot să jur că era închis... Păi și ce să facem cu el? Hai să-l băgăm în frigider. Îi dau eu una în cap și se transformă într-o ciocolată amăruie cu frișcă Primola, iar apoi îl așez frumos în frigider. Suntem conștiente că va ieși în curând de acolo, așa că ne sfătuim ce să facem cu el. Eu am venit cu ideea să-l mâncăm cât e ciocolată, dar m-am corectat repede, dându-mi seama că așa ne-am transforma în zombie. Nici nu avem timp să găsim alte idei, că el iese din frigider, nervos de tot și urlând ca disperatul că ne mănâncă. Eu încep să-l aburesc că noi suntem pașnice și că vrem să trăim într-o lume în care zombii și oamenii se țin de mână și dansează hora prieteniei împreună. Prostul mă ascultă fascinat, înclinând capul dintr-o parte în alta cu gura căscată. Mama izbucnește: De ce l-ai calmat? Nu vezi că era nervos?!!! Era mai bine așa. La care eu o întreb ce voia să facă cu el când era nervos, dar nu vrea să răspundă. Zombi-ul începe să lăcrimeze impresionat de discursul meu și îmi declară dragoste eternă. Eu ridic din sprânceană, pun mâna pe ce aveam mai aproape și îl lovesc în cap în speranța că va muri la fel ca zombii din anime-ul Highschool of the Dead, dar el se ridică și îmi zâmbește cu fața lui deformată. Din fericire, m-am trezit la timp și nu am văzut continuarea acestei nebunii de coșmar. Vă asigur că sunt cât se poate de normală și nu știu ce a fost cu visul ăsta, dar acum râd în timp ce scriu și probabil voi râde la fel când voi reciti peste mult timp.

Voi aveți vise ciudate?