Follow Us @soratemplates

miercuri, 16 iunie 2010

Timp...

[caption id="" align="aligncenter" width="506" caption="Fotografie și versuri de Vanilla Moon"][/caption]

Clipă dulce, fir de nisip,
Oprește-ți căderea lină
Prin clepsidra vieții fină.
Timp, oprește-ți goana nebună!
Pe-un pat de lacrimi amare, o bătrână,
Își ia adio de la nepoata cea bună.
Doi îndrăgostiți sub clar de lună
Pe plaja de nisip din clepsidră,
Se plimbă de mână.
Timp, mai dă-le timp împreună!


Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

4 comentarii:

  1. 'Ce repede trece timpul... Aş fi vrut să putem sta mai mult împreună.'
    'Mâine deja am examen.... Aş fi avut nevoie de mai mult timp să învăţ.'
    'Nu se face odată ora 6 să plec de la muncă?'
    'Mi s-a dus săptămâna de concediu şi mâine iar la birou...'


    Şi tot aşa poţi scrie un roman în care să beşteleşti timpul în fel şi chip, să te plângi ba că nu-ţi ajunge, ba că trece prea greu. O fi oare ceva pe lumea asta de care să ne plângem mai mult? Greu de crezut :P

    Foarte frumoasă poezia. Ai surprins, cred eu, cele mai dureroase victime ale timpului, anume pierderea celor dragi şi clipele petrecute împreună de doi îndrăgostiţi.

    Mi-era dor de o poezie de-a ta. NICE! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ar trebui sa folosim mai mult timpul ca sa le spunem celor dragi ca ii iubim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt multe lucruri pe care nu le facem sau nu le spunem și abia apoi regretăm... când nu mai avem timp.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place poza asa tare incat imi vine sa comentez chiar daca n-am nimic de zis :)) Poate doar: pacat ca nu putem da timpul inapoi.

    RăspundețiȘtergere