Lenea costă

Mă întorceam cu mama de la bunici, unde luasem masa în familie. I s-a făcut brusc poftă de semințe, pe care ar fi urmat să le atace în timp ce se uita la televizor de îndată ce ajungeam acasă. Și cum era duminică, cel mai apropiat loc de unde putea să-și cumpere era un chioșc de pe centru, pe lângă care oricum treceam în drum spre casă, fără să ocolim prea mult.
Am așteptat să cumpere o doamnă ce ajunsese acolo înaintea noastră, timp în care mama m-a întrebat dacă vreau ceva.
„Ce să vreau, mamă?” am strâmbat eu din nas.
„Pufuleți, suc, nu știu... păpușile alea cu bomboane... când erai mică mă tot puneai să-ți cumpăr. Mai ții minte?”
Mă uit la păpuși și ridic din sprânceană. „Ooo, da... chiar nu vreau nimic.”
Ajunge și mama la rând și cere o pungă de semințe.
„6 lei.” zice tipa de la chioșc, evident plictisită.
„Toate produsele au prețuri de-astea?” întreabă mama în timp ce scormonește prin geantă după bani.
„Sincer? Da...” o repezi ea ironică.
„Trebuia să mă duc la X, dar mi-a fost lene.” spuse mama mai mult pentru ea însăși.
„Lenea costă.”
Am rămas mască în timp ce mama a plătit și am pornit mai departe. Nu-mi venea să cred. Chiar eram convinsă că nu am înțeles bine ceea ce tocmai îi spusese vânzătoarea mamei. În locul ei, la faza aia i-aș fi aruncat punga în față și aș fi făcut stânga-mprejur la X. Exagerez? Chiar nu mi se pare normal să te comporți așa cu clientela. Mama zice că fac caz degeaba, dar totuși... Cum să dai 6 lei pe o amărâtă de pungă de semințe? E dublu față de prețul obișnuit. Lăsând banii la o parte, dacă mi-ar fi trebuit ceva pe loc și eu aș fi făcut ca mama. Însă nu știu cât de poftă ar fi trebuit să-mi fie mie ca să accept să fiu tratată astfel.
Voi ce ați fi făcut?

11 comentarii:

  1. Pot fi foarte... hmm... stresant cu vanzatoarele in situatii de genul asta. Eram in stare sa ma duc la X si sa schimb 6 lei in monede de 10 bani si sa-i platesc cu alea. Si nu luam o punga, lueam 10.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lenea si prostia costa.
    Uneori este chiar lene si prostie, alteori este rasfat.
    Au si alte denumiri (lenea si prostia, dar si rasfatul).
    Depinde cum le luam.
    Daca esti pe drum intr-o zi nelucratoare si cineva este acolo in drumul tau, cu oferta de satisfacere a nevoii de a manca seminte (indiferent daca pofteai de dinainte sasu pofta ti-a vazut cand ai dat de chioscul in care ai vazut semintele), pai ca sa le iei, cineva lucra in timp ce tu te plimbai. Pretul poate fi diferit in zilele lucratoare fata de cele nelucratoare si in orele de zi fata de cele din noapte. Normal pana acum.
    Tratamentul este ceea ce percepi atunci cand interactionezi cu vanzatorul. O sa vie si timpurile cand se va plati munca si serviciul in zilele de odihna. Deocamdata, astia de acum vor sa taie sporurile de noapte si din zilele libere sau de sarbatoare.
    Dar tot nu inteleg care a fost motivul supararii?
    Daca se mergea la X, erau mai ieftin probabil, ca aceia de la X vindeau ca in zi obisnuita la pret. Poate aceia de unde s-a cumparat aveau acelasi pret si in zilele lucratoare.
    Daca a fost aspectul senzatiei de pacaleala, nu se stie cum se va plati.
    O plata exista intotdeauna. Cand vanzatorul pune alt pret decat stie patronul, va sfarsi prin a fi prins si data afara.
    Cand diferentele de preturi sunt nejustificate, atunci lumea nu mai cumpara de acolo si se inchide taraba.
    Uneori diferentele de preturi sunt justificate. Aparent aceeasi marfa, dar una in termen si buna, o mananci si iti place si mai cumperi, cealalta la pret pe jumatate dar ranceda si o arunci.
    Cand afli? Dupa ce gusti. In primul caz dai 2 lei pentru ceva bun (macar te-ai ales cu ceva) si in cazul 2 dai 1 leu pentru ceva ce scuipi. Cand te-ai pacalit?
    Mai tii minte, Viena, toate aveau gust si erau bune, proaspete. Marketurile noastre? Fara gust, expirate si rele. Suntem lada de gunoi a expiratelor din supermarketurile Europei.
    O sa vezi inainte de terminarea scolii ca acel chiosc nu mai este sau are alte figuri si alta marfa si alte preturi daca judecata a fost corecta, cel putin nu o sa o mai vezi multa vreme pe vanzatoarea aceea acolo, se regleaza treaba de la sine.
    Te pup,

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand am citit titlul am crezut ca voi gasi cu totul altceva in text. OMG: sa iti tratezi in halul acesta clientii? Da! Am trait-o pe propria mea piele de mai multe ori dar cea care mi-a ramas in minte a fost o intamplare petrecuta cu ceva ani in urma (5-6 ani). Intr-un supermarket eram cu mama la cumaraturi (se apropia Pastele) iar codul de bare al unui produs nu putea fi citit la casa de marcat, asa ca vanzatoarea o trimite pe mama sa umble prin magazin pentru a veni cu produsul al carui cod sa poata fi citit. Avand in vedere ca se deschisese in acea perioada, mama, nu cunostea fiecare raion si pe unde sunt produsele asezate
    asa ca i-a trebuit vreo 3-5 minute sa se intoarca. Intre timp eu asteptam, coada se formase in spate, vanzatoarea imi zice ca intarzie cam mult (intr-o forma zeflemista) iar eu politicos ii raspund ca obligatia ii apartine , nu trimiti clientul sa-ti rezolve o problema care nu era din vina noastra. Nu rezolva clientul problemele de administrare al market-ului. Atat i-a trebuit vanzatoarei, ca a inceput sa faca "spume": daca o trimiteam dupa moarte venea repede. Wtf? Vine mama cu scuzele de rigoare ,problema se rezolvase, iar eu ii spun ce a spus "cumatra". Atat i-a trebuit mamei ca i-a facut o reclamatie de toata frumusetea. Am inteles ca la cateva saptamani a zburat caci a mai primit si alte reclamatii. Totul s-a intamplat intr-un orasel micut: Giurgiu. Asa ca nu esti singura careia i se intampla astfel de neplaceri. In Bucuresti, in ziua de azi, dau mai mereu de estfel de "specimene".

    RăspundețiȘtergere
  4. E totuşi posibil ca preţurile de la chioşcul de care zici să nu depindă de vânzătoare, ele fiind impuse de patron, administrator sau ce-o fi.
    În cazul ăsta, dacă te gândeşti că la aşa preţuri ridicole pe puţin unu din cinci cumpărători comentează, vânzătoarea s-o fi săturat să le tot audă şi a spus exact ce avea în minte.

    Sigur, asta e cea mai roz interpretare a gestului femeii şi nu scuză sub nicio formă prezul de 6 lei pentru o pungă de seminţe care ar trebui să se învârtă pe la 3.5...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vanzatoarea are vina ei. Dar nici mama ta nu a procedat corect. Daca nu ii convenea trebuia sa lase punga jos si sa mearga la X.

    Cred ca e doar o discutie normala dintre 2 femei .

    RăspundețiȘtergere
  6. [...] » http://teonegura.wordpress.com/ » http://totuldesprecopii.wordpress.com/ » http://vanillamoon.wordpress.com/ » http://www.ciutacu.ro/ » http://www.paulbalanca.blogspot.com/ » [...]

    RăspundețiȘtergere
  7. "Clientul aproape ca are dreptate" a spus-o cineva din alta tara si este colectata intr-o carte, Legile lui Murphy.
    Tratamentul ironic al clientilor se practica peste tot, fiind sanctionat totusi rapid de clienti si corectat astfel.
    O alta lege: daca vrei doar sa te uiti, esti inconjurat imediat de vanzatori amabili; daca vrei sa cumperi, nugasesti nici un vanzator in jur.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Clientul aproape ca are dreptate" a spus-o cineva din alta tara si este colectata intr-o carte, Legile lui Murphy.
    Tratamentul ironic al clientilor se practica peste tot, fiind sanctionat totusi rapid de clienti si corectat astfel.
    O alta lege: daca vrei doar sa te uiti, esti inconjurat imediat de vanzatori amabili; daca vrei sa cumperi, nu gasesti nici un vanzator in jur.

    RăspundețiȘtergere
  9. imi place cum scrii, cum povestesti. Cat despre intamplarea din postul asta... Clar nu as fi cumparat... Am intrat odata intr-un pub din Bucuresti impreuna cu verisoara mea, ne-am uitat in meniu si am iesit afara :)). N-am ce zice, era dragut localu, muzica buna, oameni ok. Dar nu as da in ruptul capului 12 lei pe o sticulta de 0.5l de apa minerala.

    RăspundețiȘtergere
  10. Așa e, din păcate. În unele localuri umflă prețurile în nesimțire.

    RăspundețiȘtergere

(c) Adela C. Un produs Blogger.