Upside Down World

Într-o zi, mai pe-nserat,
Un gând bizar m-a fulgerat.
Cum ar fi lumea noastră oare,
De-ar fi cu capul la picioare?
Şi stând aşa şi contemplând,
M-am regăsit visând
La un univers maiestuos,
Întors de-a dreptul caraghios
Cu susu-n jos.


Păşesc uşor pe cer. Da, pe cer, ai şi uitat? Lumea toată s-a răstunat. Au mai rămas totuși câteva vietăți cu josul în jos și susul în sus. E un număr neglijabil, nici n-ar avea rost să-i mai menționez... și oricum nu îi înțeleg. De ce ar trăi acolo când aici sus, pe cer, cu capul în jos, e mai frumos?


Aşadar, mă plimb pe cerul senin, cu paşi uşori, parcă de teamă să nu murdăresc frumosul azur. Sclipitor, sfânt covor de lumină și căldură, câtă liniște și pace în dânsul!


În depărtare, un bătrânel pescuieşte liniştit într-un nor fumuriu, puțin posomorât aș putea spune. Lângă el ţine o colivie micuță. Nu văd prea bine de la distanţa asta, dar dacă nu mă înşel, a prins până acum vreo doi, trei porumbei. Nu prea are noroc omul. Raţele sălbatice aproape că ar fi fost prinse, dar i-au zărit undiţa tocmai la timp şi au zburat degrabă din calea lui.


Privesc în sus, spre Pământ, cu scopul mai mult decât evident, de a mă asigura că vremea va continua să fie bună. Dar e destul de întunecat. Sper totuşi că n-o să plouă, de dragul noilor mei pantofi. Când se întâmplă să plouă, e destul de urât. Imaginează-ți că mergi liniştit şi n-ai umbrela la tine şi se porneşte dintr-o dată. Şi cad bucăţi de pământ şi noroi şi pietricele. Asta dacă ai noroc. Că se poate să te trezeşti în cap şi cu o surpriză lăsată de vreun animăluţ mai mult sau mai puţin fericit, aflat în trecere pe deasupra ta. Ăsta e chiar unul din cele mai neplăcute fenomene.


Dar să lăsăm toate acestea la o parte şi să vă povestesc despre culesul stelelor. Ai tinde să crezi că devine banal când poți face asta cu adevărat, căci unde mai e poezia? Şi totuşi nu e aşa. Fiecare stea e deosebită. Unele strălucesc mai puternic, altele au forme mai frumoase, unele au sclipiri puţin colorate dacă te uiţi cu mai mare atenţie. Culesul stelelor e un lucru pe care fiecare îl poate face o singură dată. Când devii adult, ai dreptul să pornești în căutarea stelei tale, pe care trebuie să o alegi cu grijă, căci nu o mai poți schimba. Ai timp o viață întreagă să o găsești, așa că nu trebuie să faci totul la repezeală. De fapt, chiar cunosc bătrâni care nu și-au ales încă o stea. Cam pretențioși după părerea mea, căci au găsit un cusur fiecărei stele. Eu le văd pe toate incredibil de frumoase și nu văd unde atâta răutate, atâta critică pe seama lor.


V-am spus despre petreceri? Când e sărbătoare, e nemaipomenit! De fiecare dată facem discotecă aici, pe cer. Avem un sistem audio senzațional, poate cel mai bun din întreaga galaxie. De fapt, sunt sigură că și de pe pământ se aude ritmul muzicii noastre. E trăsnet și la propriu și la figurat. Și să nu uit de globul nostru disco, cu jocul lui unic de culori. Totuși, nu-i înțeleg pe oamenii care încă locuiesc pe pământ și care se plâng de petrecerile noastre. Le numesc „furtuni” dacă nu mă înșel. Ziceau că ar fi cauzat o serie de daune. Mie îmi pare că doar sunt invidioși pe noi. Bine măcar că nu au făcut reclamație! Nu știu ce ne-am fi făcut...


Pic... pic... Ah, știam eu că nu puteam scăpa de ploaie. O iau la fugă, în speranța că totuși se ivește o fărâmă de noroc și dau de un loc unde să mă adăpostesc. Pleosc! Ce ploaie e asta? E apă? Sunt sigură că e apă. De când plouă cu apă aici? Continui să-mi pun o serie de întrebări ce nu fac decât să mă facă din ce în ce mai confuză. Aud vocea bunicului de undeva de departe.


Să mă trezesc? Cum adică? Să las o lume atât de frumoasă și să mă întorc la realitate? Mai lasă-mă să visez, n-ai vrea? Of, crudă realitate! Nemiloasă lume! Ah, cu capul în jos de-ați fi...



You Might Also Like

15 comentarii

  1. Din pacate lumea asta in care traim acum este chiar cu susul in jos, dar nu asa ca in visarea de dinainte.

    RăspundețiȘtergere
  2. [...] cu capul în jos de-aţi fi... fetele nu ar mai purta fustă, lucru care nu îmi convine... Plus că aş vrea ca dorinţele mele să le fac în faţa unei stele căzătoare, nu la un meteorit maro, urât mirositor şi numai bun la îngrăşat pământul ;))

    Paragraful despre culesul stelelor e cel mai frumos, mai ales dacă vezi ce e în spatele cuvintelor. Mi-a plăcut foarte mult :D

    Cu riscul de a mă repeta, partea cu ploaia e cam înfricoşătoare XD. Dar am o nelămurire... bunicul a aruncat o găleată de apă pe tine? :))

    Foarte drăgălaş articolul. I love your imagination!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Adi
    Nu neapărat.

    @Bogdee
    Mă amenința de multe ori că-mi aruncă o oală de apă în cap dacă nu mă trezesc. Mai în glumă, mai în serios, cert e că o dată m-a stropit puțin cu apă. :D
    M-am gândit să fac trecerea de la vis la realitate astfel.

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie să recunoşti, e practic să fii trezit aşa. Nu mai e nevoie să mergi la baie să te speli pe faţă ;)

    Încă ceva care îmi place: e adevărat că lumea în care trăim e sucită, dar dacă gândim aşa tot timpul, viaţa noastră e un stres şi nimic nu ne mai scoate intr-o stare de spirit idioată. E nevoie de nebunii care să te înveleslească, iar articolul acesta e un bun exemplu. E nevoie să vedem şi partea pozitivă în unele lucruri şi să luăm mai puţin în seamă partea negativă. Un exemplu perfect prezent chiar în povesioara ta este furtuna, văzută ca un joc de lumini şi sunete.
    Genial! :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @Bogdee
    Îți mulțumesc. :)

    Aștept și alte păreri. Nu mușc (prea tare).

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place foarte mult. Si partea mea preferata e tot cea cu culesul stelelor. Si ma bucur ca nu sunt singura aeriana din clasa:D
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. Ei, să te las pe tine singura aeriană? Să-ți las gloria doar ție? Niciodată! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Mă surprinzi cu fiecare text. Ai un talent neobişnuit, aş zice, la scris şi poate că ai putea să faci carieră din asta, cine ştie? Mi-a plăcut visarea ta şi chiar mi-am şi imaginat povestea ta şi chiar ar fi o lume frumoasă dacă am trăi acolo sus, pe cer. La partea cu petrecerea ai fost naivă, dar mi-a plăcut. Culesul stelelor mi s-a părut cea mai frumoasă parte, acel paragraf având un înţeles în acele cuvinte. Per total, eşti o scriitoare bun şi succes ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Naivă? Poate. Face parte din mine și asta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, mi-a plăcut ideea de "cules al stelelor"... Seară bună îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Se pare că toți ne-am dori uneori să culegem stelele. Poate vrem să le oferim cuiva anume? O seară bună și ție, Cristian!

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu renunţa niciodată să culegi stele! Şi, dintre toate, să o păstrezi pe cea care ţi se potriveşte cel mai bine. Prinde-o în păr sau la rever şi nu o mai da jos niciodată! Las-o să fie steaua ta călăuzitoare, ascultă-i cântecul şi urmează lumina-i.

    Cu prietenie,
    Adele

    RăspundețiȘtergere
  13. Așa voi face. O voi urma până la capătul lumii.
    Îți mulțumesc pentru vorbele frumoase, Adele.

    RăspundețiȘtergere
  14. Stelele să te vegheze, pe tine și pe micuțul Victor. Noapte bună. Săruturi dulci de la Lună.

    RăspundețiȘtergere

Comments