Follow Us @soratemplates

miercuri, 31 martie 2010

Eroină pentru o zi

31 martie 21 Comments
Drumul dinspre liceu înspre casă e presărat de felurite evenimente, care mai de care mai interesante și fascinante. Așa se face că astăzi am devenit eroina colegei mele, Y, fără să fac nimic deosebit din punctul meu de vedere. Cum s-a întâmplat? Păi, să vă povestesc.

Cerul era întunecat și înnorat, soarele se ascundea timid după un norișor bosumflat și aerul mirosea a ploaie. Povesteam cu Y despre vrute și nevrute, când deodată am simțit că îmi aterizează ceva în cap.

„Fir-ar să fie! Cred că mi s-a răhățit o pasăre în cap...”

Imagine de ArtistHazzardAm dus mâna scârbită în cap ca să dau jos chestia care mi se încâlcise în păr, în timp ce ea mă privea cu ochii mari. Am constatat că era cam pufos pentru un găinaț, dar tot nu-mi puteam da seama ce era. Dintr-o dată mi-a zburat din mână și a aterizat pe jumătate moartă pe jos, ce credeți? O albină! Brrr! Niciodată n-am suferit specia asta. Ba chiar mi-e destul de teamă de ele. Nu țip când le văd și nu țopăi ca o nebună, dar nici nu stau să mă atingă, ci mă feresc de ele. Și tocmai am pus mâna pe o albină grasă și pufoasă ce mi se încâlcise în păr și am luat-o de acolo.

Mai în glumă, mai în serios, deși cred că mai mult spre serios, Y a declarat că am făcut cel mai curajos lucru pe care l-a văzut vreodată și că sunt eroina ei. Am rămas tăcută pentru câteva minute, după care i-am explicat sinceră că dacă știam ce aveam în cap nu m-aș fi atins de albină. Dar faptul e cosumat și probabil voi fi catalogată drept „Ucigașă de Albine” o vreme.

În încheiere, aș vrea să-mi cer cele mai umile scuze bietei albinuțe care a avut ghinionul să staționeze chiar la mine în păr.

joi, 18 martie 2010

Lacrimi

18 martie 14 Comments
[caption id="" align="alignnone" width="497"] Fotografie : Karolyn Lowe[/caption]

Oh, trandafir fragil, delicat,
De vremuri grele încercat.
Oh, floare-n suflet frântă,
Ce răspândești aromă sfântă!
Fii veselă, nu plânge,
Tulpina-ți nu se frânge.
Te rog, acum nu te-ntrista.
Soarta oricum n-o poți schimba.
De ce să suferi de pe-acum?
Mai ai multe zile de parfum.
Boboc micuț, naiv... Drăguțule,
Abia te-ai deschis, iar ție, prostuțule,
Deja ți-e teamă că te ofilești.
Prea-bună floare, nu lăcrima petale!
Cumva spre moarte te grăbești?
Zadarnic te-am rugat.
Parcă nici n-ai fi ascultat
Și-ai plâns atât de mult
Că ultima-ți petală a căzut.


English Translation:
Tears


Oh, fragile, delicate rose,
Hard times have tried you.
Oh, broken souled flower
a saint aroma you emit!
Cheer up, don't cry,
your stem is not bending in.
Now, please, don't be sad!
It's not like you can change your fate.
Why suffer from now on?
There are many days of perfume left.
Little, naive flower bud... Lovely one,
You've barely spread your petals and you, silly one,
Are already afraid of fading away
Kind flower, don't cry petals!
Are you by chance in a hurry to die?
I begged of you in vain.
It's like you didn't even listen
And you cried so much
That you last petal has fallen.

sâmbătă, 13 martie 2010

Într-un glob

13 martie 25 Comments
[caption id="" align="aligncenter" width="466" caption="Fotografie de Vanilla Moon"][/caption]


Tristețe, mânie
Ranchiună, lăcomie,
Ură, dușmănie
Egoism, mândrie


De ce le-ascunzi
Sub o mască dură?
Perfect te crezi?
Doar floarea-i pură.


Trăiești închis ca-ntr-un glob
Înconjurat de sticlă rece.
Nu fii al trufiei rob
Viața repede trece.

vineri, 12 martie 2010

Feelings (leapșă)

12 martie 10 Comments
Am răsfoit blogul Petrei prin paginile mai vechi și am dat de o leapșă de anul trecut, foarte drăguță. Știu că nu se supără, așa că o voi prelua și eu. :D


1.Sunt... obosită după o săptămână grea.
2.Aş vrea... să am mai mult timp liber.
3.Păstrez... benzile desenate cu Tom&Jerry de când eram mică. N-am inimă să le arunc.
4.Mi-aş fi dorit... să fi scris mai mult pe blog.
5.Nu îmi place... să fiu mințită.
6.Mă tem de... eșecuri.
7.Aud... sunetul tastelor în timp ce scriu.
8.Îmi pare rău... că nu e nimic pentru care să-mi pară rau?!
9.Îmi plac... cărțile. Mult.
10.Nu sunt... atât de modestă pe cât aș vrea să fiu.
11.Dansez... când am cu cine. :P
12.Cânt... în fiecare clipă.
13.Plâng când privesc... ființe care suferă.
14.Nu îmi place de mine pentru că... sunt aiurită.
15.Sunt confuză... niciodată.
16.Am nevoie de... liniște uneori.
17.Ar trebui... să scriu mai des. Pe bune.


Leapșa îi va tortura pe:



marți, 9 martie 2010

Upside Down World

09 martie 15 Comments

Într-o zi, mai pe-nserat,
Un gând bizar m-a fulgerat.
Cum ar fi lumea noastră oare,
De-ar fi cu capul la picioare?
Şi stând aşa şi contemplând,
M-am regăsit visând
La un univers maiestuos,
Întors de-a dreptul caraghios
Cu susu-n jos.


Păşesc uşor pe cer. Da, pe cer, ai şi uitat? Lumea toată s-a răstunat. Au mai rămas totuși câteva vietăți cu josul în jos și susul în sus. E un număr neglijabil, nici n-ar avea rost să-i mai menționez... și oricum nu îi înțeleg. De ce ar trăi acolo când aici sus, pe cer, cu capul în jos, e mai frumos?


Aşadar, mă plimb pe cerul senin, cu paşi uşori, parcă de teamă să nu murdăresc frumosul azur. Sclipitor, sfânt covor de lumină și căldură, câtă liniște și pace în dânsul!


În depărtare, un bătrânel pescuieşte liniştit într-un nor fumuriu, puțin posomorât aș putea spune. Lângă el ţine o colivie micuță. Nu văd prea bine de la distanţa asta, dar dacă nu mă înşel, a prins până acum vreo doi, trei porumbei. Nu prea are noroc omul. Raţele sălbatice aproape că ar fi fost prinse, dar i-au zărit undiţa tocmai la timp şi au zburat degrabă din calea lui.


Privesc în sus, spre Pământ, cu scopul mai mult decât evident, de a mă asigura că vremea va continua să fie bună. Dar e destul de întunecat. Sper totuşi că n-o să plouă, de dragul noilor mei pantofi. Când se întâmplă să plouă, e destul de urât. Imaginează-ți că mergi liniştit şi n-ai umbrela la tine şi se porneşte dintr-o dată. Şi cad bucăţi de pământ şi noroi şi pietricele. Asta dacă ai noroc. Că se poate să te trezeşti în cap şi cu o surpriză lăsată de vreun animăluţ mai mult sau mai puţin fericit, aflat în trecere pe deasupra ta. Ăsta e chiar unul din cele mai neplăcute fenomene.


Dar să lăsăm toate acestea la o parte şi să vă povestesc despre culesul stelelor. Ai tinde să crezi că devine banal când poți face asta cu adevărat, căci unde mai e poezia? Şi totuşi nu e aşa. Fiecare stea e deosebită. Unele strălucesc mai puternic, altele au forme mai frumoase, unele au sclipiri puţin colorate dacă te uiţi cu mai mare atenţie. Culesul stelelor e un lucru pe care fiecare îl poate face o singură dată. Când devii adult, ai dreptul să pornești în căutarea stelei tale, pe care trebuie să o alegi cu grijă, căci nu o mai poți schimba. Ai timp o viață întreagă să o găsești, așa că nu trebuie să faci totul la repezeală. De fapt, chiar cunosc bătrâni care nu și-au ales încă o stea. Cam pretențioși după părerea mea, căci au găsit un cusur fiecărei stele. Eu le văd pe toate incredibil de frumoase și nu văd unde atâta răutate, atâta critică pe seama lor.


V-am spus despre petreceri? Când e sărbătoare, e nemaipomenit! De fiecare dată facem discotecă aici, pe cer. Avem un sistem audio senzațional, poate cel mai bun din întreaga galaxie. De fapt, sunt sigură că și de pe pământ se aude ritmul muzicii noastre. E trăsnet și la propriu și la figurat. Și să nu uit de globul nostru disco, cu jocul lui unic de culori. Totuși, nu-i înțeleg pe oamenii care încă locuiesc pe pământ și care se plâng de petrecerile noastre. Le numesc „furtuni” dacă nu mă înșel. Ziceau că ar fi cauzat o serie de daune. Mie îmi pare că doar sunt invidioși pe noi. Bine măcar că nu au făcut reclamație! Nu știu ce ne-am fi făcut...


Pic... pic... Ah, știam eu că nu puteam scăpa de ploaie. O iau la fugă, în speranța că totuși se ivește o fărâmă de noroc și dau de un loc unde să mă adăpostesc. Pleosc! Ce ploaie e asta? E apă? Sunt sigură că e apă. De când plouă cu apă aici? Continui să-mi pun o serie de întrebări ce nu fac decât să mă facă din ce în ce mai confuză. Aud vocea bunicului de undeva de departe.


Să mă trezesc? Cum adică? Să las o lume atât de frumoasă și să mă întorc la realitate? Mai lasă-mă să visez, n-ai vrea? Of, crudă realitate! Nemiloasă lume! Ah, cu capul în jos de-ați fi...



duminică, 7 martie 2010

1001 Nopți (Leapșă)

07 martie 3 Comments
Iar m-am ales cu o leapșă. De la Băiatul Ciudat. Trec la subiect, că n-are rost să o lungesc degeaba.

1. În momentele cele mai dificile și în care simți nevoia să te ajute cineva, la cine te gândești prima oară?
Sunt mai multe persoane la care mă gândesc. În primul rând la o parte din membrii familiei și la prietenii foarte apropiați. Se știu ei. :)


2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?
Aș vrea să fiu o musculiță. Motivul e simplu. Aș vrea să văd ce fac anumite persoane. :D

3. Dacă ar fi să poți schimba o persoană, cine ar fi aceea?
Nu vreau să schimb pe nimeni. Persoanele dragi îmi plac așa cum sunt, iar de celelalte nici că mă interesează ce personalitate/înfățișare au.

4. Ce ai face pentru liniștea ta sufletească?
Aș cânta, aș asculta muzică și aș scrie. Ceea ce și fac de obicei.

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieții tale?
Momentul nașterii mele...? Fiindcă ce viață aș avea dacă nu m-aș fi născut...? Dăăă!

Leapșa merge la următorii:

marți, 2 martie 2010

Ghiocei, mărțișor și rime primăvăratice

02 martie 6 Comments




[caption id="" align="aligncenter" width="488" caption="Fotografie de Vanilla Moon"][/caption]

Mărțișor întârziat.
Decât niciodat',
Mai bine mai târziu.
Ghiocel hazliu,
Surâs zglobiu,
Doar un articol zbanghiu.



Îmi pare rău pentru întârziere, dar chiar am avut o zi plină ieri. Poezioara e făcută în grabă, la fel și poza, dar chiar am simțit nevoia să vă urez o primăvară frumoasă cu un tradițional mărțișor și un buchețel de ghiocei. :)