Cacofonia din titlu este absolut intenționată.

Într-una din mirobolantele ore de săptămâna trecută ne-a citit profa Nora sau Balada zânei de la Bâlea-Lac. Pe scurt, e vorba de o adolescentă pe nume Nora, care se îndrăgostește de un anume Doru, cu care ulterior fuge în lume și e părăsită de către acesta.

În fine, cert e că profa ne-a împărțit pe grupe de câte patru și trebuia să scriem diverse scrisori. Grupa mea a extras norocosul bilețel care spunea să scriem o scrisoare de la Nora către Doru. Și cum eram plictisite și aveam chef să râdem, a ieșit o scrisoare... genială aș putea zice.

Nu vă scanez caietul, dar vă copiez tot ce am scris, cu tot cu tăieturi. :)

Dragă Dorule,

Ești un neserios!!! Mi-ai promis luna și stelele și uite cum m-ai lăsat! Am avut încredere în tine. Am lăsat liceul baltă și mi-am părăsit familia, am dezamăgit toți oamenii pe care îi iubeam. De ce?

Aș vrea să știu de ce? De ce m-ai părăsit? De ce m-ai lăsat? Cu ce ți-am greșit? M-am dăruit ție trup și suflet, ți-am dat tot ce am avut mai de preț. Ai pe altcine Nu meritam măcar un „adio”, o explicație?

La familia mea nu mă pot întoarce așa, ce să le spun? M-ai lăsat singură, fără niciun ajutor. Cum aș putea face față acestei lumi atât de crude la doar 17 ani? Dar am să mă des

Dar am să mă descurc și fără tine. Și tu vei rămâne mereu cu regretul că m-ai pierdut. Nu mai ești centrul universului meu!

Pentru ultima oară a ta,

Nora

Nu-i așa că orele noastre de română sunt fascinante? :D