O zi normală de joi... Bine, poate că numai normală nu s-a putut numi. Cum s-ar putea numi o zi normală de joi când ai un orar nou la liceu ce constă în următoarele: chimie cu directorul, geometrie cu dirigul, română (dacă mai dictează mult la rezumatul de la Ciocoii vechi și noi cred că o să imi cadă degetele de durere alias am scris deja 4 pagini de caiet studențesc), fizică (mecanică, nu orice), informatică și engleză. Ultima e o adevărată plăcere, cel puțin în cazul meu, dar restul sunt... H O R R O R.

Chimia cu directorul înseamnă prin definiție între 10 și 20 de minute de așteptat pe hol să vină V.I.P.-ul la oră. Astăzi am avut noroc cu laboranta, care ne-a deschis după numai 5 minute... sau mai bine îi zicem „doamna Cici” cum îi zice și stimatul director. Cum 20 de minute trec până să înceapă ora, odată ce apare dânsul pierdem 10 minute cu probleme tehnice. Adică e început de an, sunt fonduri și el se leagă de navetiști că nu depun cerere să le fie decontat transportul. Și restul orei cum trece? Cu întrebări legate de tema kilometrică postată elegant și modern pe forum.

Geometrie. Începutul orelor de matematică seamănă cu cele de dirigenție. Absolut superb. Dirigul anunță navetiștii de decontatul transportului. Chicotesc. Sigur i-a făcut observație directorul.

Româna la noi numai română nu e. Din toate operele studiate până acum avem doar rezumatele. Ni le dictează profa, firește. Zice că oricum nu intră la bac, așa că de ce să le mai facem? Uită oare că România e țara tuturor posibilităților? Dictează și azi. Până acum avem peste 3 pagini la rezumatul de la Ciocoii vechi și noi și ea zice că nu mai e mult. Așa a zis și când scriam a doua pagină. „...Luxăndrița și Marghilița, pe care le inițiază în arta prefăcătoriei. Acestea atrag tineri în casa lor de pe care obțin mulți bani.” Urmează o întrebare inteligentă de la coleguța mea. „Banii îi fură... sau fac ceva pentru ei?” Profa râde. E simpatică uneori. Ne lămurește că am înțeles bine.

Punguța de covrigei din pauza mare de azi a fost o adevărată binecuvântare pentru pofticioasele mele colege și chiar dacă a fost plină până sus, am reușit să îi facem să dispară cât ai zice „ronțăit.” Ce frumos e să le vezi cum întreabă în stânga și în dreapta cine are covrigei și să vină la tina ca la Moș Crăciun să le împarți o bucurie sărată!

Urmează fizică. Mecanică. Pe lângă faptul că am dârdâit toată ora în laborator, nimic special. Am reușit să scap de ieșitul la tablă. Ora viitoare probabil ascultă din probleme. De ce am un presentiment? Simpatică o problemă de azi. Era cu doi bicicliști care se întâlneau într-un punct. După ce a făcut proful desenul, cineva a pus întrebarea care îmi statea și mie pe limbă. Se ciocnesc? O altă colegă încerca să îl convingă pe prof să găsim o metodă de a rezolva problemele fără formule. Păcat că nu se poate. Chiar foarte păcat.

Iată că se apropie finalul zilei odată cu informatica. După ce ne-a pus să facem o chestie în Word, i-a venit profei ideea genială să ne ascundem folderele ca să nu mai umble picii în ele și să șteargă ce au chef. I-am urmat instrucțiunile fără să gândesc și jumătate de clasă ne-am trezit că nu erau bune și acum nu mai puteam să ajungem în ele așa cum zicea ea. În timp ce ea s-a dus să repare la partea opusă mie, eu am încercat să repar singură. Și am reușit. Am găsit prin minune la Recent Documents unul din fișierele mele, am dat să-i deschisă locația și din folder am setat din nou pe vizibil. Am mai salvat 3 colege speriate că și-au pierdut definitiv documentele și au rămas cu gura căscată. Mie nu mi s-a părut nimic deosebit ce am făcut, dar mă bucur că am ajutat.

Ora de engleză = ireproșabilă.

Ajunsă acasă, după ce mi-am umplut stomacul am lenevit o oră pe laptop după ce am verificat ce ore am vineri. Așa se întâmplă inevitabil când ai orarul în PDF și îl iei de pe site-ul liceului. Surprinzător, pe mâine am avut de învățat numai la biologie. Un capitol întreg, fiindcă înainte de vacanță nu am mai avut chef să învăț primele lecții ale lui. Am găsit un moșuleț de ciocolată în frigider și m-am răzbunat pe el în timp ce mă chinuiam cu genetica.

Voi profita de restul zilei pentru a mă relaxa. Chiar ador zilele de vineri.

P.S.: Proiectul pe care tocmai l-am început se numește „voi scrie de acum cel puțin de 3 ori pe săptămână pe blog.” Sper să mă țin de cuvânt.

P.P.S.: Sper că nu v-am plictisit.