Follow Us @soratemplates

duminică, 27 decembrie 2009

Si eu va iubesc

27 decembrie 5 Comments
Când am decis să îmi fac blog, am ezitat. Credeam că n-o să-l citească nimeni, că voi face bășici la degete deageaba de la atât tastat. Azi mi-ați dovedit că m-am înșelat. M-am înșelat când m-am îndoit de mine și de voi, cititorii mei dragi.



Chiar nu știu ce să spun. Sunt foarte bucuroasă și nu pot decât să vă mulțumesc din toată inima și să continui să scriu.

Vă las și o melodie pe care o ador. Face parte din soundtrackul noului film Disney, The Princess & the Frog.





miercuri, 23 decembrie 2009

The Austrian Lady

23 decembrie 0 Comments
Mă plimb încet pe străzile ninse ale Vienei. E seara târziu și încă mai fulguie.  Ritmul mersului meu e accentuat de scârțâitul zăpezii sub ghetele călduroase. Tăcerea apăsătoare e întreruptă rar de câte o mașină. Vântul îmi șuieră aspru în față și cele două capete ale fularului meu zboară aiurea. E frig de-ți clănțăne dinții-n gură. Mă îndrept spre un restaurant, unde vreau să iau cina.

Îmi ia poate doar două minute până ajung să pun mâna pe clanță, dar par interminabile. Nu mai îmi simt mâinile. Mi-au înghețat. Căldura din local e bine venită. Merg încă tremurând ușor și mă așez la o masă, într-un colț, încercând să nu ies în evidență. Și atunci o văd. O austriacă trecută de vârsta mijlocie, la masa din fața mea, deși la o distanță considerabilă. Se uită la mine insistent. Instinctiv îmi pun mâna pe față. Sigur am nasul roșu.

Îmi dau jos căciulița și fularul și le pun lângă mine. Desfac cu greu fermoarul hainei. Încă nu îmi simt degetele prea bine. Doamna își întoarce capul, dar încă îi mai simt privirea. Se uită la mine cu coada ochiului. Credea că n-o văd. Am privit-o întrebătoare și a pufnit. Ce-o fi cu ea?

Chelnerița se apropie de mine și mă ia rapid în germană. O lămuresc că sunt străină de limba ei și ne înțelegem în engleză. Ea vorbește bălbâit, stângace, pe când eu tind să am un ușor accent britanic. Comand o supă de pui, un șnițel vienez și un suc de portocale. Nu mă pot abține și arunc un ochi către austriaca de la masa din față. Pufnește. Vede că mă uit la ea și se face că plouă. Nu pricep. Ce are cu mine?

Sosește supa și îmi umplu lingura. Dau să o duc la gură, dar arde. Suflu încet să o mai răcesc. Austriaca își aprinde iritată o țigară. Începe să mă deranjeze. La jumătatea bolului de supă, renunț la ea. La supă adică. E suficient. Trec la șnițel. E cald și moale. Foarte gustos. Doamna tușește zgomotos. Ridic privirea. Încă mă fulgeră din ochi. Își dă seama că o văd și se face că se uită la ceas.

Mi se face milă de ea. Își ridică iar ochii spre mine. Îi zâmbesc cu căldură sinceră. Își dă ochii peste cap, dar eu văd și știu. Văd că îi vine să plângă. Îi văd verigheta. Îi văd hainele de doliu. Știu că e singură anul ăsta de sărbători. Și știu mai ales că se vede pe ea în mine. Ea n-are de unde să știe că pe mine mă așteaptă acasă familia și prietenii, cu brațele deschise. Crede că zâmbetul meu e fals. Așa că mă critică. Mă critică fiindcă nu apreciez iubirea așa cum trebuie.

Îmi plătesc consumația și mă ridic de la masă. Nu vreau să îi vorbesc austriecei. Sunt supărată că m-a judecat fără să mă cunoască. Încerc să trec pe lângă ea fără s-o privesc, dar ceva mă face să întorc ochii spre ea. Iar ea zâmbește și îmi face cu mâna. Zâmbesc și eu și o salut din cap, îndreptându-mă iar spre frigul de afară.
Sărbători fericite!

Stories...

23 decembrie 1 Comments
Întotdeauna mi-au plăcut poveștile. Mai ales cele scurte, cu mici învățături. Era o vreme în care numai povești scriam. Și ceva m-a făcut să vreau să revin la vechile obiceiuri. Așa că inaugurez această nouă categorie de postări pe blog, Stories. Voi scrie povești vesele, triste, unele pot părea copilăroase, dar majoritatea vor avea înțelesuri ascunse.

Sper să  vă placă articolele ce vor urma. Chiar acum lucrez la una, pe care o voi posta curând.

Vă pup.

miercuri, 16 decembrie 2009

Let it snow...

16 decembrie 6 Comments
Ieri dimineață m-am trezit devreme. Aveam în plan să merg la pregătirea la fizică de la liceu. (Yeah, I know what you are thinking.) După trei încercări de a găsi telefonul care nu se oprea din sunat, am făcut in final alarma să tacă și m-am dat jos din pat. Azi va fi o zi frumoasă... m-am gândit și am tras draperia.

Am rămas în stare de șoc un minut sau două. Okaaay... ninge... Ninge... Ninge..? Ningeeeee! Da, uneori reacționez așa.

Prima zăpadă din an a venit pe neașteptate. Prin urmare, era să cad de vreo câteva ori până am ajuns la liceu, unde am înghețat în laboratorul de fizică pentru două ore, făcând introducerea în capitolul Mecanica. Dar eu eram deja la legea frecării, încercând să-mi încălzesc mâinile. După tortura groaznică (a frigului, deși probabil și fizica a avut o contribuție), le-am însoțit pe Petra, Miruna și Luisa în Cofetăria Arta (unde e caaald și biiine) la o mică bârfă.

Am părăsit cu regret căldurica plăcută și am ieșit în frig, îndreptându-ne fiecare spre casă. A nins toată ziua de ieri, însă cum străzile sunt ude, nu s-a prea așezat. Mai puțin în zonele verzi. Acolo e chiar un strat gros de zăpadă.

Mâine probabil voi fi plecată toată după amiaza. Merg cu corul liceului la Băița să torturăm timpanul audienței. De-abia aștept! Glumesc. Eu nu o să-i torturez. Știu bine notele și am muncit mult, am fost la toate repetițiile.

Aș vrea ca mama să mă fi dat la lecții de chitară sau pian. Ea spune că niciodată nu i-am zis că îmi doresc. Aș vrea acum să mă întorc în trecut și să-mi dau o palmă. Chiar ador muzica. Nu știu cum aș trăi fără să cânt, fără să o ascult, fără să iubesc muzica.

De obicei nu anunț când plec, dar blogul meu are succes în ultima vreme, așa că pentru cei care trec pe aici, ne vedem săptămâna viitoare. Eu voi fi în Viena, dar mă voi gândi la voi.

Și ca să nu plec cu mâna goală, vă las un cântec pe care îl îndrăgesc.





luni, 7 decembrie 2009

Daca eram...

07 decembrie 5 Comments
Am primit o leapșă de la scumpa de Petra. E o leapșă foarte interesantă, o să vedeți după ce citiți.

Dacă eram o lună, aş fi fost martie, când natura revine cu forțe proaspete și toate înfloresc.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost vineri.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost răsăritul.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un delfin.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost est.
Dacă eram o virtute, aş fi fost loialitatea.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Cleopatra.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Neptun.

Dacă eram un lichid, aş fi fost ciocolata caldă.
Dacă eram o piatră prețioasă, aş fi fost un rubin. (poate garanta și Akan pentru asta)
Dacă eram o pasăre, aş fi fost o lebădă.
Dacă eram o plantă, aş fi fost un trandafir roșu.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o furtună.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost pianul.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost iubirea.
Dacă eram un sunet, aş fi fost râsul.

Dacă eram un element, aş fi fost apa.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Deana Carter - Once Upon a December.
Dacă eram un film, aş fi fost The Notebook.
Dacă eram o carte, aş fi fost Narnia de C.S. Lewis. (da, e o serie)

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Aria din Eragon.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost o supă caldă.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Viena.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrișor.

Dacă eram o aromă, aş fi fost de vanilie. ^^
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde sau lila.
Dacă eram un material, aş fi fost mătasea.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost mister.

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost inima.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zâmbetul.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost engleza.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Anastasia din filmul animat cu același nume.

Dacă eram o formă, aş fi fost o stea.
Dacă eram un număr, aş fi fost 8.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un Peugeot.
Dacă eram o haină, aş fi fost un fular pufos.


Leapșa merge la Maura, Arthur și Felixuca. Dacă vor. Nu oblig pe nimeni. Poate oricine s-o ia dacă vrea.

P.S.: Petra, în vreo 3-4 locuri am pus același răspuns. Nu cred că te deranjează, dar pur și simplu asta am simțit că mă reprezintă.

duminică, 6 decembrie 2009

Citatul anului

06 decembrie 1 Comments
Deşi mai sunt câteva săptămâni din anul 2009, am onoarea să acord premiul pentru citatul anului dragei mele Pati, pentru cel mai mare adevăr pe care l-a spus. Felicitări, draga mea, ai pus punctul pe I.

Iată capodopera.
Cum de băieţii din manga sunt aşa de drăguţi, iar în realitate sunt nişte urâţi?

Pentru cei nefamiliarizaţi cu termenul, manga este o formă de exprimare a artei japoneze, prin benzi desenate. Mai multe puteţi citi pe Wikipedia, dacă vă interesează.

marți, 1 decembrie 2009

25 Things I Hate

01 decembrie 3 Comments
Mai nou, e la modă să ai lepșe pe blog. Nu numai să le primești și să le dai mai departe, dar și să le creezi. Așa că am realizat și eu una.

Această leapșă constă în enumerarea a 25 de lucruri pe care le urăști. Sper să prindă la blogeri. Ok, deci iată lista mea.


URĂSC




  1. Mincinoșii

  2. Fițele

  3. Să mă trezesc devreme

  4. Glumele proaste

  5. Să stau singură

  6. Gândacii

  7. Clătitele cu prea mult finetti

  8. Frigul

  9. Mersul la munte

  10. Plagiatorii

  11. Trolii de pe forumuri

  12. Piticii de grădină

  13. Când mă întrerupe cineva în timp ce vorbesc

  14. Penele de curent

  15. Bârfitoarele

  16. Profitorii

  17. Plăcinta cu prune

  18. Materia numită Logică

  19. Oamenii care se poartă urât cu animalele

  20. Întrebările stupide

  21. Persoanele prefăcute și false

  22. Lingăii (haideeee, și voi îi detestați)

  23. Vecinii gălăgioși

  24. Când se apucă să dea găuri în perete fix când a doua zi am teză

  25. Mesajele de la Vodafone la ora 5 dimineața


Oricât de lungă ar părea lista, sunt multe lucruri care ar putea fi adăugate la ea. Poate dacă aș avea răbdare, aș găsi 99 sau chiar mai multe!

Bun, urmează să vedem cui dau mai departe aceasă leapșă. În primul rând oricui vrea să o ia, cu condiția să spună că de la mine o are și să-mi dea link cu articolul pe care îl va scrie. Și vreau neapărat să o facă Pati-chan și Arthur. Opțional: Felixuca, Maura și Seiren. Mult noroc și aștept să văd ce scrieți.