Stăteam azi de vorbă cu o prietenă de-a mea la telefon. Terminase o carte pe care i-am împrumutat-o și am început să schimbăm impresii în legătură cu surprizele neașteptate de la final. Făcând parte dintr-o serie, iar eu citisem deja volumul următor, m-a rugat să îi dezvălui o parte din ce va mai avea loc important. Pe tot parcursul convorbirii se auzea ca și cum ea ar fi fost undeva la birou și cineva ar fi pus ștampile undeva în imediata apropiere. În cele din urmă, curioasă, o întreb ce se aude. Surpriză: ea credea că se aude de la mine. Nu e greu de rezolvat acest mister: ne era ascultată discuția. Am rezistat tentației de a-i spune în glumă că voi săvârși o crima (pentru că nu se știe niciodată dacă ascultătorii noștri au simțul umorului) și i-am spus doar un banc referitor la chestia asta. Am să vi-l spun și vouă, deși cred că l-ați mai auzit. Cum se salută mai nou românii la telefon? - Salutări ție și ascultătorilor noștri!

Așa că, dragi oameni de la Securitate, dacă ați ajuns să ascultați convorbirile unor adolescente, you suck! And I mean it.

A voastră, Vanilla M.