Recenzie: Darul lui Jonas de Lois Lowry
Darul lui Jonas
Lois Lowry
Publicată în ianuarie 2014
- traducere din engleză de Radu Paraschivescu
- ilustraţii de Paul Cox
- hardcover, 208 p
Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.
„Roman puternic şi provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranţă generaţii de tineri să citească şi să gândească.“ New York Times
Dar dacă v-aş spune că această lume e una lipsită de culoare, sentimente şi viaţă în adevăratul sens al cuvântului, că oamenii trebuie să urmeze un set de reguli stricte, iar dacă refuză sau nu reuşesc să se integreze în societate sunt puşi pe liber?
Suntem martorii acestei lumi aparent utopice, în realitate distopice creată de Lois Lowry prin ochii lui Jonas, un Unşpear care se pregăteşte de momentul în care îşi va afla destinul în această comunitate. Pe măsură ce trec zilele şi clipa mult-aşteptată e din ce în ce mai aproape, aflăm detalii despre ce înseamnă viaţa acolo. Fiecare descoperire face deliciul acestei cărţi, vor fi deopotrivă atât elemente pe care ni le-am dori în lumea noastră, cât mai ales diferenţe de care să ne bucurăm că există. Treptat, se vor naşte întrebări referitor la cum poate funcţiona o astfel de societate sau pur şi simplu curiozităţi, iar răspunsurile vin pe parcurs, parcă de fiecare dată la momentul şi în modul perfect.
Pe Jonas nu am putut să nu îl îndrăgesc şi să trăiesc alături de el fiecare sentiment, fiecare... dar nu pot să vă spun ce anume, pentru că v-aş strica bucuria descoperirii.

Finalul este incert, interpretabil, iar dacă unii l-au perceput ca pe un sfârşit fericit al poveştii, deşi pot să văd perspectiva aceasta şi să o accept drept posibilă, atunci când am citit ultimul capitol, eu am văzut cu totul altceva.
Ce mi-a plăcut iarăşi foarte mult, a fost interviul autoarei de la final, unde am aflat frânturi din evenimentele care au stat la baza ideii cărţii, mai ales faptul că am aflat identitatea bărbatului de pe coperta primei ediţii a cărţii în SUA, un pictor pe nume Carl Nelson pe care autoarea l-a cunoscut personal şi despre care a aflat mai târziu că a orbit.
Cartea aceasta a fost, este şi va fi în continuare discutată, regăsindu-se pe lista lecturilor şcolare în America pe bună dreptate. Cred că ar trebui citită de fiecare om, fie el copil, adolescent, adult sau bătrân.
Mulţumesc Editurii YoungArt pentru exemplarul trimis spre recenzare
Puteţi comanda cartea cu transport gratuit de aici