Descrierea cărţii

Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?
Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.
Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.
Dimensiune: 256 pagini
Publicată în 2012 de Herg Benet

Recenzie


Sunt puţini autori români publicaţi în prezent... sunt şi mai puţini care s-au axat pe fantasy. Curiozitatea mea faţă de acest roman atunci când am auzit de el, este, aşadar, uşor de înţeles. Nu cunosc foarte multe despre autoare, şi oricât am căutat pe internet, nu am aflat nimic. Pentru un roman de debut, "Contesa Aneke" este reuşit, şi în urmă cu câţiva ani, cu siguranţă i-aş fi dat nota maximă. Însă citind atât de mult şi făcându-mi un obicei din a scrie recenzii, mai ales în ultima vreme, am devenit mai exigentă cu notarea. Faptul că îi dau acestei cărţi doar 3 flori de vanilie din cinci nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Ba din contră, a fost o lectură extrem de captivantă, dovadă fiind faptul că am terminat cartea în 25 de ore de la începerea ei, lucru ce mi se întâmplă foarte rar. Cu toate acestea, sunt conştientă că nu este o capodoperă literară şi îi văd minusurile la fel de bine cum îi văd plusurile.

Am să încep, cum e firesc, prin a vă "vorbi" despre subiectul cărţii. Povestea, aşa cum am menţionat mai devreme, este nemaipomenit de captivantă. Avem parte de o adolescentă nonconformistă, rebelă, genul de puştoaică pasionată de gotic, de engime nerezolvate şi (ce surpriză plăcută!) care citeşte... nu orice, ci romane cu vampiri. Este trimisă la ţară, într-un sătuc uitat de lume din Transilvania, de către părinţi, din cauza unor sentimente nu tocmai potrivite pe care le are faţă de fratele ei vitreg, Răzvan. Alexandra, căci aşa se numeşte tânăra noastră, mi-a plăcut de la bun început. Asta poate şi pentru că am regăsit o prietenă de-a mea în personajul ei, dar în mare parte datorită curiozităţii şi curajului nebunesc de care dă dovadă. Răzvan, pe de altă parte, mi-a lăsat impresia unui băiat superficial, care nu dă doi bani pe nimic. Ah, rectific: dă foarte mulţi bani pe băuturile alcoolice, şi în cam 80% din roman ne onorează cu prezenţa lui în stare de ebrietate. Nu sunt o moralistă, dar, cum e firesc, nu am fost şi nu sunt de acord cu iubirea mai mult decât frăţească dintre cei doi, însă mi se pare genial modul în care Alexandra se aseamănă din atât de multe privinţe cu Aneke. Asta face puţin previzibilă direcţia spre care se îndreaptă cartea, fără însă a-i strica farmecul.

Şi pentru că tot am adus vorba de morală, pentru că personajul principal este atât de nonconformist şi de rebel, aş fi preferat ca acţiunea să fi fost la persoana a treia. Nu pentru că nu-mi place faptul că a fost la persoana întâi, să nu mă înţelegeţi greşit! Dar, având în vedere că romanul este destinat adolescenţilor, mai cu seamă adolescentelor, cred că ar fi fost de preferat existenţa unui narator moralizator, întrucât vârsta e una uşor influenţabilă. Şi nu mă refer aici la consumul de alcool sau la incest, pentru că e clar că toată lumea ştie că nu se încadrează în categoria "model de urmat", ci la nişte aspecte mai subtile. Spre exemplu, felul în care Alexandra bea fără nicio reţinere din vinul pe care i-l oferă un străin în castelul în care locuise Aneke în urmă cu un secol. Sunt lucruri mărunte, ştiu asta, dar adunate, mi-au afectat impresia bună pe care mi-au lăsat-o povestea şi dialogurile.

Şi asta mă duce la un alt punct forte al cărţii: dialogurile, dar mai ales locaţia. Felul în care sătenii vorbesc este atât de potrivit, că în timp ce citeam le atribuiam mintal şi accentul. Ex-cep-ţio-nal! Vorbirea tipică adolscenţilor, din nou potrivită cu măiestrie, deşi poate puţin exagerată pe ici, pe colo.

Cât despre personaje? Cu excepţia fratelui vitreg, toate m-au fermecat. De la Lorena cea misterioasă, la Mathilde şi Johan, rudele la care Alexandra e trimisă.

Scenele în care Alexandra explorează castelul şi alte construcţii în ruină care au legătură cu misterul contesei sunt foarte bine construite. Au o aură misterioasă, ca de altfel întreaga viaţă a Anekei (din care aflăm doar bucăţele, pe care noi trebuie să le asamblăm şi să formăm puzzle-ul) şi, trebuie să recunosc, unele chiar m-au făcut să mă cutremur, trimiţându-mi fiori de-a longul şirei spinării.

Seria este foarte promiţătoare şi aştept cu nerăbdare continuarea, mai ales că acest prim volum ne cam lasă în suspans... E autohtonă, realistă (lucru mai rar întâlnit la romanele fantasy), bine construită atât din punct de vedere al poveştii, cât şi al personajelor şi dialogului, dar mai ales captivantă. Cred că orice iubitor al genului ar trebui să o citească.