Iubiri paralele - Cella Serghi



"Iubiri paralele" e o carte pe care îmi doream să o citesc încă de când am terminat "Pânza de păianjen" şi mi-a căzut dragă Cella Serghi. Pe atunci, însă, cartea nu se găsea, nemaifiind tipărită de către nicio editură. Aşa că nu mică mi-a fost bucuria când a apărut la chioşcurile de ziare, scoasă de editura Lira. Nu am stat mult pe gânduri şi am început să o citesc cu prima ocazie.

Iniţial, am fost dezamăgită. Nu aveam prea mare voinţă să înaintez cu cititul la această carte şi m-am apucat de altele, uitând de ea pentru câteva săptămâni bune. Mi se părea că scrierea e foarte dezordonată, că nu e Cella Serghi așa cum o știam eu din „Pânza de păianjen”, că parcă "Iubiri paralele" a scris-o cineva care nu prea știa ce face și a semnat doar cu numele ei. Dar i-a venit şi ei rândul să fie terminată, pentru că mie nu-mi place să las cărţile aşa, pe jumătate citite. Şi am avut surpriza să mă prindă şi să-mi placă la nebunie. Şi dacă aş mai fi citit încă puţin atunci, când am început-o şi am lăsat-o undeva pe la pagina 80, n-aş fi abandonat-o aşa atâtea zile. Dar să vă lămuresc puţin despre ce e vorba şi de ce mi-a plăcut, totuşi.

În mare, aşa cum vă daţi seama din titlu, avem de a face cu o multitudine de iţe complicate, provenite din nişte iubiri prezentate, cum altfel dacă nu în paralel. Personajul principal e Victor, un tânăr ce aspiră să fie scriitor, dar care se loveşte de o problemă: toate ideile bune au fost deja folosite în scris de alţi autori. Citatele celebre ale marilor autori, el le reţine şi le foloseşte ca şi cum ar fi propriile sale vorbe, în încercarea de a o cuceri pe Voica Barotă, vecina de jos. Dacă ziua el o curtează pe aceasta, noaptea, însă, el şi-o petrece în pat cu Nicoleta. Dar de Nicoleta e îndrăgostit Costache, prieten bun al lui Victor. Victor locuieşte cu mama - Elena, bunica - Clemansa şi sora acesteia - Artemiza. Mama nu e de acord cu relaţia dintre el şi Voica. L-ar căsători cu o fată mai bogată - Armanda. Elena e o snoabă care încă nu poate trece peste faptul că soţul ei o înşela cu doctoriţa Ursu. Şi pentru că nu e totul deja suficient de complicat, Artemiza, în tinereţe, se culca cu soţul Clemansei. Dar să ştie Clemansa despre infidelitatea soţului ei? Că el o înşela tocmai cu sora ei? Artemiza nu ştie dacă sora ei e vicleană sau doar proastă. Ei, şi la aceste cupluri, ar mai trebui să-l adăugăm pe Horia, îndrăgostit de sora Voicăi Barotă - Geta.

Înţelegeţi, aşadar, de ce mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu această multitudine de personaje şi cu relaţiile complicate dintre ele, înainte să mă pot bucura de intrigile dintre ele, de dialogurile cu subînţeles şi de tulburările sufleteşti ale fiecăruia în parte. Dar odată ce m-am acomodat cu complexitatea situaţiei, m-au amuzat copios falsitatea unora dintre personaje şi subtilităţile cu care acestea încercau să smulgă un adevăr, numai pentru a fi întâmpinaţi de ocoliri şi evitări ale unor discuţii delicate.

Sarea şi piperul romanului, pentru mine, a fost Artemiza. E un personaj foarte complex, în absenţa căruia nu aş fi putut să mă bucur de roman aşa cum am făcut-o. Inteligentă, directă, fără ascunzişuri, demască falsitatea şi minciunile celor din jurul ei. Aruncă replici tăioase, dar foarte nimerite, deschide ochii celor mai puţin înzestraţi la minte. Este prima femeie avocat, membră a baroului şi susţine drepturile femeilor. Acum, însă, e bătrână, invalidă şi îngrijită de sora ei.

"Iubiri paralele" e un roman... nici nu ştiu cum să-l descriu mai potrivit, fără să-i dau prea mult credit, dar şi fără să-l dezonorez. E o carte care arată societatea acelor vremuri ('50-'70)  aşa cum era ea: falsă, în căutarea propriilor interese şi în care femeia emancipată era privită cu ochi răi. O recomand tuturor iubitorilor de literatură clasică românească şi nu numai.

You Might Also Like

4 comentarii

  1. Am citit "Panza de paianjen" si mi-a placut, acum cu ultimul paragraf din recenzia ta m-ai convins pentru "Iubiri paralele" ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur mult. Sa-mi spui daca ti-a placut dupa ce o vei citi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti propun sa citesti "Mirona" (s-ar putea s-o gasesti sub numele de "Cartea Mironei"). E la fel de fascinanta ca "Panza de paianjen" iti garantez!

    RăspundețiȘtergere

Comments