Book Lovers Challenge #11. Alege un scurt fragment care ți-a plăcut dintr-o carte și rescrie-l din perspectiva altui personaj. În postare să transcrii și fragmentul original.

Cărţile pe care le-am citit în ultima vreme fie erau la persoana a treia, fie autorii scriau scenele pe rând, din prisma fiecărui personaj - ca în cazul "Countermeasure". De asemenea, îmi e greu să-mi amintesc în care carte citită din cele 245 de până acum a existat un fragment care să-mi placă şi pe care să vreau să-l rescriu din perspectiva altui personaj. Aşa că voi lua la întâmplare o carte şi unde se deschide o să copiez o parte şi o să rezolv provocarea asta, să scap de ea! :P

Doamne-ajută să nu fie un fragment imposibil!

Scot un picior pe geam şi mă prind de frânghie. Picioarele mele goale or să transforme asta într-un chin cumplit. Sunt cu ambele picioare în afară. Mâinile îmi sunt pe poziţie. Adam mă strigă de dedesubt, şi nu ştiu cât de jos e. Warner îmi ţipă numele, şi îmi ridic privirea, în pofida eforturilor mele.
Ochii săi sunt două focuri de armă verzi care străpung un geam. Trecând prin mine.
Respir adânc şi sper că n-o să mor.
Respir adânc şi cobor uşor pe frânghie.
Respir adânc şi sper că Warner nu-şi dă seama de ceea ce tocmai s-a întâmplat.
Sper că nu-şi dă seama că tocmai mi-a atins piciorul.

Şi nu s-a întâmplat nimic.

(Spulberă-mă, de Tahereh Mafi, apărută la Leda, tradusă de Shauki Al-Gareeb)

Iată o mică explicaţie pentru cei ce nu au citit cartea: atingerea lui Juliette e letală, Adam e tipul care încearcă să o salveze şi o poate atinge, din nu se ştie ce motiv, iar Warner e tipul cel rău ce vrea s-o folosească pe Juliette ca pe o armă. Acestea fiind spuse, îi dau bătaie la rescris, din perspectiva lui Warner.

Nu îmi vine să cred că Adam poate să o atingă. Cine ştie ce o fi în mintea lui Juliette acum!? Credeam că eu şi ea suntem la fel, că avem aceleaşi scopuri, doar că ea e în faza de negare. Încă mai crede că va putea fi cândva acceptată. Cum poate o fiinţă ca ea, pe care întreaga omenire a părăsit-o, a urât-o, a rănit-o, să se încreadă în acest băiat? Şi când mă gândesc că am avut încredere în Adam acum câteva zile! 

Întind mâna spre Juliette, ca să o împiedic să fugă. Sunt atât de disperat, încât nu îmi pasă că e desculţă, nu îmi pasă că m-ar putea ucide cu o simplă atingere. Panica mă cuprinde, în timp ce degetele îmi ajung la câţiva milimetri distanţă de piciorul ei, pentru ca, în următoarea clipă să îl ating. Şi... nu se întâmplă nimic. Simt cum sufletul mi se umple de o speranţă roditoare. Ţelul meu va fi atins. Juliette va fi a mea, fie că-i place sau nu. Resemnat, o las să coboare pe frânghie, să se îndepărteze, să se amăgească, să creadă că poate scăpa de mine. Poate că nu am putut-o împiedica să plece acum, fiind neînarmat, iar ea având două pistoale, dar data viitoare voi fi pregătit. Şi ştiu cum s-o prind. Iar Adam... va regreta.

Dragii mei, sper că v-a plăcut. Nu e cine ştie ce, dar mi-am dat silinţa să intru puţin în mintea unui personaj negativ, care sunt sigură că are motivele lui şi un trecut dureros care îl împing pe calea cea nedreaptă. Acum aş vrea să ştiu dacă voi v-aţi trezit vreodată, citind o carte la persoana întâi, că aţi vrea să ştiţi cum ar fi în pielea unui alt personaj. :)