Dragă jurnalule,

Îți scriu astăzi, fiindcă oricât de mult mi-ar displăcea să mă plâng, am și eu drepturi! Cum nu există încă un judecător-țestoasă în comunitatea în care domiciliez, mă voi mulțumi să mă plâng descarc emoțional scriindu-ți ție, jurnalule.
În acvariul în care locuiesc, îmi place ca totul să fie curat și la locul lui. Colega mea de acvariu, însă, nu este de acceași părere. Apetitul ei uriaș, de grăsană, pentru mâncare duce la o imensă cantitate de că.. materii fecale, care strică întreg aspectul locuinței.
Firește, politicoasă din fire cum mă știi, doar sunt o doamnă, nu i-am reproșat niciodată și nici nu i-am pretins să curețe mizeria pe care o face. Din fericire pentru mine noi, stăpâna noastră e foarte grijulie și nu ne lasă niciodată să suferim. Tocmai de aceea nu am luat măsuri niciodată.
De curând, însă, Kathya, colega mea de acvariu, și-a cam luat-o în cap s-a obrăznicit puțin, după părerea mea. Acum câteva zile, stăteam liniștită pe fundul apei, moțăind după o porție mare de pește alb. Știi și tu cum e, când ai o burtică mică și e plină, vine țestoasa Ene pe la gene. Ei, și cum leneveam eu așa, în liniște și pace, în acvariul curat, cu apa proaspăt schimbată, simt ceva, așa moale și mare, că-mi cade în cap. Îmi amintesc că m-am gândit atunci, amuzată, că, probabil, așa s-ar simți o balegă de vacă materiile fecale ale unei distinse doamne bovine. A trecut nu mai mult de o secundă de la acest gând, când mi-am dat seama că asta se și întâmplase, numai că nu aveam de a face cu o distinsă bovină, ci cu Kathya. Până, însă, să mă duc la ea ca să purtăm o discuție, am găsit-o adormită. Politețea, firește, m-a împiedicat să o trezesc în acel moment.
Am tot amânat, de atunci, discuția aceasta. Firește, nu e ușor pentru mine, o doamnă, să-i spun unei alte doamne, mai puțin sau mai mult distinse, așa, direct, „Vezi pe unde te ca eliberezi!” Acum că am scris, totuși, toate acestea, îmi voi face curaj să vorbesc cu ea.

( Peste o oră )

Dragă jurnalule,

Tocmai am terminat conversația cu cea mai bună prietenă a mea, colega mea de acvariu, Kathya.
Când am început să îi vorbesc, sărăcuței i s-au umezit ochișorii și mi-a mărturisit despre problemele ei digestive și despre cât de rușine îi este de mizeria pe care o face. Îi părea sincer rău și mi s-a făcut milă de ea. Mă simt groaznic că am învinuit-o de obrăznicie, când, de fapt, ea are probleme cu burtica. De acum înainte, voi fi mult mai atentă la cum mă comport în societate.
Acum, te las, jurnalule. Kathya mă așteaptă la o mică gustare cu pește alb.

Întâmplarea în care Tina dormea și Kathya a fost foarte drăguță și i-a lăsat o surpriză pe cap, este adevărată. În rest, vă asigur că nu am băut, nu am fumat și nu am luat nimic care să mă facă să o iau razna. Această postare și cele în același stil care vor urma, sunt rodul unor întâmplări adevărate din viața țestoaselor mele, la care se adaugă imaginația mea neobosită. :)