Mă îndrept cu repeziciune de sfârșitul anului școlar și am reușit să găsesc o umbră de inspirație pe care nu am irosit-o și am făcut o mică rimă, poezie sau cum vreți voi să o numiți. Odată cu trecerea timpului aș vrea să o revizuiesc, fiindcă e incompletă și mai sunt încă multe de adăugat pe această temă. Deocamdată, sper că vă mulțumiți cu atât. Sincere mulțumiri, Vanilla M/Adela C.

Aripi de uitare

Voi zbura spre cerul îndepărtat,

Aflând calea pe care să apuc.

Îmi voi găsi zâmbetul de mult uitat

În profunzimea unui amurg.




Pustietatea ce mă înconjura...

Am învățat să ignor

Răutatea voastră și ura

Și să-mi dau drumul în zbor.




Cruda realitate nu mă poate trezi

Până și gravitatea o voi uimi

Când îmi voi găsi

Aripile pline de dorințe.