Follow Us @soratemplates

luni, 14 decembrie 2015

Recenzie: Anotimpul pumnalelor de Serban Andrei Mazilu

14 decembrie 0 Comments

Anotimpul pumnalelor 
de Şerban Andrei Mazilu

 https://www.goodreads.com/book/show/25190338-anotimpul-pumnalelor

346 pagini
Publicată în martie 2015 de Crux Publishing

Într-un univers fantastic dominat de forțe oculte și de tehnologii avansate nefiresc pentru acele timpuri, un grup de asasini încearcă imposibilul: dejucarea planurilor diabolice de preluare a puterii și restabilirea echilibrului viață – moarte, de mult alterat. Arhipelagul Voss se zbate în mizerie și disperare, sărăcie și haos. Conducătorul Bisericii, corupt și pervers, și o aristocrată însetată de putere manipulează, seduc sau ucid pe oricine le stă în cale, căci miza supremă este chiar tronul Împăratului. Vocea zeului Moarte se face auzită peste șuieratul pumnalelor, în timp ce un erou improbabil este aruncat în mijlocul unui joc dement în care toată lumea are de pierdut.
 Citind din ce în ce mai multe recenzii de cinci stele pentru cel mai recent roman al lui Şerban Andrei Mazilu, publicat la Crux Publishing, curiozitatea mea a atins cote maxime. Cu ocazia lansării cărţii Theoria de Ştefan Bolea în Cluj-Napoca, am făcut cunoştinţă cu tânărul scriitor şi cu Andreea Sterea, oamenii frumoşi care au pus editura în picioare. Am continuat, aşadar, să trăiesc fantastic, cum ne îndeamnă Crux Publishing, prin intermediul cărţilor scrise de autori români, cu "Anotimpul pumnalelor".


Cartea începe cu Aendo Assermore, un asasin cu un trecut cel puţin fascinant, trimis să se ocupe de un oarecare baron de către contesa Mequette. Intenţiile tinerei domnişoare par iniţial simpla gelozie şi dorinţă de a o avea numai pentru ea pe Larisse, femeia de rând pe care baronul o luase amantă. Totul însă devine confuz când îl dă pe asasinul nostru pe mâna autorităţilor, iar acesta îşi întâlneşte sfârşitul, apoi pe Thanos, Zeul Morţii, pentru ca mai apoi să fie readus la viaţă şi să îi cunoască pe Corbi, cei care menţin echilibrul în lume hrănind zeul cu suflete al căror ceas a sosit.


Treptat, începi să vezi imaginea de ansamblu, planul contesei prinzând contur şi şocând la fiecare pas, manipulând pe oricine şi oricum, începând de la un Episcop corupt cu numele de Bone, al cărui prânz ideal constă în carne de copil, până la credulul Împărat, Septimus Voss al III-lea, care crede în puritatea sufletească al lui Bone şi este în stare să îi treacă mai orice cu vederea pentru a se pune bine indirect cu zeii Erra, Adu şi Ur, convins de rolul cheie al Bisericii în reîntâlnirea cu soţia lui în viaţa de după.

Situaţia mi se pare atât de comică, încât atunci când citeam cum îl descria Septimus pe Bone, am început să râd de una singură de gluma pe care am făcut-o în minte. (Sanctitate, v-a rămas puţină puritate între dinţi...) Ştiu, e o glumă atât de proastă, încât e amuzantă. Cred.

Un adevărat deliciu mi s-au părut şi dialogurile, mai ales cele dintre majordom şi Împărat, care sună mai degrabă a cicăleală între prieteni vechi, fiind de-a dreptul hilare.

O caracteristică principală a romanului este abundenţa în detalii a pasajelor descriptive, lucrul care mi-a şi plăcut, de altfel, cel mai mult la el. Din păcate, pe lângă faptul că m-au introdus perfect în atmosferă şi m-au făcut să savurez cartea, au fost momente în care simţeam că era prea mult, încetinindu-mi lectura şi rupându-mă chiar de acţiune.



Personajele mi-au plăcut fără excepţie, începând cu contesa nebunesc de genială şi terminând cu periculoasa Loup/Jess, una dintre Corbi. Cred că singurul aspect deranjant la capitolul acesta a fost cât de rapid s-a născut atracţia dintre Aendo şi Loup. Aş fi preferat să fie vorba de mai mult decât o admiraţie profesională şi o bătaie între ei care să nască povestea dintre cei doi. Pot înţelege chimia dintre ei, însă mi s-a părut că a devenit destul de siropos prea repede pentru cât de puţin se cunoşteau cu adevărat şi poate chiar puţin clişeic cum toată lumea era conştientă de asta cu excepţia lor înainte să se producă inevitabilul. Mi-ar fi plăcut puţin mai mult build-up.


Am văzut prin blogosferă şi pe Facebook persoane care îl comparau pe autor cu George R.R. Martin. Din punctul meu de vedere, nu văd o asemănare a stilurilor dincolo de genul fantasy şi numărul mare de personaje. Pe lângă asta, Anotimpul pumnalelor este un roman de sine stătător şi nici pe departe la fel de intimidant precum Urzeala tronurilor, care îi ţine pe mulţi deoparte atât prin numărul paginilor, cât şi prin dimensiunea seriei. Cu toate astea, îl consider pe Şerban Andrei Mazilu un scriitor valoros pentru fantasy-ul românesc şi mi-ar plăcea să cred că George R.R. Martin ar fi la rândul lui flatat de comparaţie dacă ar cunoaşte limba română şi ar putea citi această carte.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Recenzie: Razboiul ciocolatei de Robert Cormier

04 noiembrie 0 Comments

Razboiul ciocolatei 
de Robert Cormier 

https://www.goodreads.com/book/show/22092189-r-zboiul-ciocolatei?from_search=true&search_version=service

- Publicată în aprilie 2014
- Traducere din limba engleză și note de Tatiana Dragomir
- hardcover, 264 pagini

Să îndrăznesc să tulbur universul? Este întrebarea pe care Jerry Renault o vede în fiecare zi, pe un afiş lipit în dulapul său de la şcoală. Fără să înţeleagă prea bine ce înseamnă asta, va fi totuşi pus în situaţia de a tulbura dacă nu universul, cel puţin microuniversul în care învaţă, liceul Trinity. Pornind de la un fapt aparent inofensiv, refuzul de a participa la vânzarea anuală de ciocolată organizată de școală, Jerry va stârni un război din care va fi greu la final să vă daţi seama care este linia de demarcaţie dintre învinşi şi învingători. Considerat unul dintre cele mai bune, dar şi controversate romane pentru tineri, din toate timpurile, aflându-se pe locul 5 în topul celor mai frecvent interzise cărţi de peste ocean, Războiul ciocolatei reuşeşte să ofere o imagine zguduitoare a vieții într-un liceu conservator.

Robert Cormier (1925-2000) este unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani de romane pentru adolescenţi. Având o carieră de reporter şi jurnalist, Cormier a scris primul său roman, Războiul ciocolatei, pe parcursul a trei ani, între 1969 şi 1971, reuşind să-l publice abia în 1974, din cauza controverselor stârnite de povestea neobişnuită. Războiul ciocolatei a avut un real succes, fiind urmat apoi de multe alte romane, dintre care amintim I Am the Cheese, After the First Date, Fade, Heroes etc. Pentru contribuţia adusă literaturii pentru tineret, Robert Cormier a primit numeroase premii literare, dintre care, în 1991, Margaret A. Edwards Award.

 citeşte aici primele 20 de pagini




Războiul ciocolatei e o carte care a văzut greu lumina zilei. Scrisă în anii '70, după ce a fost respinsă mai bine de un an de 7 edituri  importante, a fost publicată de o a opta pentru ca să fie interzisă câţiva ani mai târziu, dar nu înainte de a fi predată în şcoli în SUA şi alte ţări şi de a fi distinsă cu diferite titluri din categoria "cea mai bună carte pentru tineri a anului 1974".

Deşi au trecut ani buni de atunci, consider că o parte din temele pe care le abordează sunt încă relevante pentru tineretul din România. Nu pot decât să admir îndârjirea cu care autorul a ţinut să nu modifice acţiunea romanului aşa cum îi fusese indicat de către edituri, aşteptând momentul prielnic şi editura care avea să înţeleaga profunzimea mesajului cărţii în varianta originală.

Motivul respingerii acestei cărţi, pe lângă limbaj, conţinutul sexual şi afişarea unui liceul catolic într-o lumină nu tocmai frumoasă a fost în principal tonul sumbru al cărţii, mai ales pesimismul finalului care se abate de la clasicul şi sigurul happy end pe care cititorii tineri îl preferă. Din această cauză, trebuie să recunosc că lectura mea iniţial accelerată a devenit mai degrabă lentă în ultima treime a cărţii, pe măsură ce lucrurile se înrăutăţeau pentru eroul poveştii.

Jerry Renault e un adolescent ca oricare altul, aflat pe drumul descoperirii sinelui şi lumii în care trăieşte. Mânat iniţial de societatea secretă a liceului, Vigilenţii, el va accepta misiunea de a refuza să participe la vânzarea anuală de ciocolată ce aduce venituri suplimentare instituţiei. Însă continuă să protesteze prin neparticipare chiar şi după ce duce la bun sfârşit misiunea, din motive pe care nici el nu le înţelege pe deplin. Acţiunile lui Jerry devin un subiect de maxim interes pentru întregul colectiv, reacţiile elevilor şi profesorilor variind pe parcursul acţiunii de vânzare de la admiraţie la dispreţ. 

În prim plan intră, pe rând, şi alte personaje, poate cel mai important de menţionat fiind fratele Leon. Preluând conducerea şcolii datorită stării de sănătate a directorului principal, acesta manipulează cu cruzime şi viclenie elevii, folosindu-se de influenţa Vigilenţilor pentru a face din vânzarea ciocolatei un succes şi a-şi asigura postul de director după retragerea celui precedent. Leon nu se dă înapoi de la violenţă, folosind orice mijloace pentru a transmite o lecţie sau a-şi îndeplini obiectivele.

În timp ce acţiunea în sine mi s-a părut de-a dreptul fascinantă, am detestat fiecare personaj în parte, cu excepţia lui Jerry, pe care am reuşit doar să-l antipatizez. Cartea aduce în prim plan o serie de aspecte urâte ale societăţii şi a unor tipologii de oameni cu care, din păcate, ne putem întâlni chiar şi în secolul XXI. Cartea a fost ecranizată în 1988 şi are o continuare - Beyond the Chocolate War, ambele stârnindu-mi curiozitatea.

Am stat mult pe gânduri în ceea ce priveşte nota pe care să o acord acestei cărţi. Deşi au fost multe aspecte care mi-au displăcut, am simţit destul de intens anumite trăiri ale personajelor, reuşind să înţeleg în mare parte până şi comportamentul antagoniştilor. În cele din urmă, m-am oprit asupra notei de 3.5 flori de vanilie, rotunjită spre 4, pentru simplul fapt că nu orice carte poate să te lase în mod pozitiv, voit, cu un gust amar... de cacao pură.

Nicio ciocolată nu a fost sacrificată în timpul scrierii acestei recenzii.

Puteţi comanda cartea de aici cu transport gratuit
 

luni, 26 octombrie 2015

Recenzie: Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks

26 octombrie 0 Comments

Titlul original: The Disreputable History of Frankie Landau-Banks
Limba originală: engleză
Traducere de: Bogdan Perdivară
Anul apariţiei: 2015

 https://www.goodreads.com/book/show/1629601.The_Disreputable_History_of_Frankie_Landau_Banks?ac=1
De la autoarea bestsellerului Mincinoşii

Frankie Landau-Banks la 14 ani Clubul De Dezbateri
„Iepuraşul" lui tata
O fetişcană cam tocilară

Frankie Landau-Banks la 15 ani
O tipă trăsnet
O limbă ascuţită
O dispoziţie arţăgoasă
…şi un nou iubit

Frankie Landau-Banks
Nu mai e genul de fată care să accepte un „nu" ca răspuns
Mai ales când „nu" înseamnă să nu fie primită în societatea secretă a iubitului ei, destinată exclusiv sexului masculin
Şi când sunt de făcut atâtea şi atâtea farse

Frankie Landau-Banks la 16 ani
O posibilă infractoare de geniu
Aceasta e povestea parcursului ei!

E. Lockhart este autoarea romanelor Dramarama, The Boyfriend List, Fly on the Wall şi The Boy Book. De asemenea, a scris Cum să fii o fată rea (în curs de apariţie la Editura Trei) împreună cu Lauren Myracle şi Sarah Mlynowski. N-a fost niciodată membră a vreunei societăţi secrete. Oricum, nu ne-ar mărturisi aşa ceva :). Vizitaţi-o online la www.e-lockhart.com. De aceeaşi autoare, la Editura Trei a apărut romanul Mincinoşii. Romanul Scandaloasa poveste a lui Frankie-Landau Banks a fost finalist National Book Award 2008 şi a fost nominalizat la Premiul Michael L. Printz 2009. 
Lockhart a depăşit genul chick-lit cu această analiză inteligentă a eternei dileme adolescentine: să te adaptezi şi să fii acceptat sau să ieşi în evidenţă, riscând să fii respins. Un amuzant manifest feminist care va încânta gaşca fetelor. -- Kirkus Reviews

Odată cu Frankie Landau-Banks, E. Lockhart creează un personaj de neuitat. Adolescenţii vor fi încântaţi de comportamentul ei rebel şi de întrebările ei pătimaşe despre gen şi putere, indivizi şi instituţii şi cum să te îndrăgosteşti fără să te pierzi pe tine însuţi. -- Booklist 


„Îl plăcea. Era masiv. Aducea mai mult a bărbat decât alţi băieţi de vârsta lui. Îi plăcea camera lui dezordonată, înţesată cu teancuri de cărţi. Îi plăcea să-l vadă pe terenul de lacrosse, unde era vedetă. Nu-i venea a crede că o place pe ea, fiindcă în perioada aceea încă aducea mult a puş­toaică deloc în largul ei, sfrijită, cu picioare prea lungi, cu maxilarele proeminente şi părul zburlit, dar Porter zicea că lui i se părea că-i amuzantă şi că are ochi frumoşi."



Deja familiară cu stilul uşor de citit al cărţilor lui E. Lockhart, intrigată de a doua jumătate a descrierii acestei "scandaloase poveşti", am aşteptat cu nerăbdare să văd cum va fi abordată tema societăţii exclusiviste pentru băieţi, dar şi dilmele adolescentine. Puţin temătoare că voi citi mai mult sau mai puţin aceeaşi poveste cu alte nume, ca în Mincinoşii de aceeaşi autoare, după un început nu prea în forţă, povestea a început să prindă contur şi să mi se arate în adevărata ei formă: o poveste nu numai despre viaţa de liceu şi descoperirea sinelui, ci şi despre cruda revelare a inegalităţii dintre sexe şi refuzul de a te încadra într-o etichetă pusă de societate pentru a putea fi acceptat şi plăcut.


Frankie Landau-Banks este, în aparenţă, o adolescentă ca oricare alta, însă pe măsură ce se desfăşoară acţiunea, ea se confruntă cu absurditatea interdicţiei de a face aceleaşi lucruri la care au dreptul băieţii din liceul privat pe care îl frecventează. Tatăl ei făcuse şi el parte din clubul exclusivist pentru băieţi de a cărei existenţă află Frankie şi pe ale cărui secrete le păzeşte şi acum cu înfocare. Frankie începe să îl urmărească pe iubitul ei, care o minte fără reticenţă cu privire la activităţile lui extraşcolare şi pândeşte oportunitatea de a acţiona. 

"Pe măsură ce treceau săptămânile, Frankie începea să vadă că, deşi Matthew îi primea pe ceilalţi, cu surprinzătoare căldură, în lumea sa, nu-i trecea prin minte să pătrundă el însuşi în lumea altora. (...) Se aştepta ca ea să facă parte din viaţa lui, dar el nu devenise parte din viaţa ei." 


Astfel, ea preia cu şiretenie conducerea clubului în încercarea de a transmite un mesaj, însă constată cu indignare că acţiunile ei simbolice, deşi discutate cu pasiune de întregul liceu, nu sunt înţelese în profunzimea lor nici măcar de către prietenele ei, care nu văd nedreptatea ce o mână pe Frankie.

"Frankie nu accepta viaţa aşa cum se desfăşura în momentul acela. Era un element fundamental al personalităţii sale. Dacă se înmuia, n-avea să ajungă obedientă? N-avea să rămână pe o cale bătută, dreaptă şi frumos asfaltată?" 



Prima carte care abordează tema feminismului pe care am citit-o nu putea să nu aibă impact asupra mea, cu atât mai mult cu cât m-am înfruntat adesea în adolescenţă cu astfel de sentimente. Chiar dacă la prima vedere pare o lectură simplă, poate lipsită de substanţă, este exact contrariul. Mesajul pe care îl transmite este puternic şi de impact, mai ales pentru tinere, motiv pentru care recomand această carte oricărei fete sau femei care a simţit la un moment dat că nu are aceleaşi drepturi de care se bucură sexul tare, că se aşteaptă de la ea să fie "Iepuraşul" lui tata, o imagine mai degrabă decât o fiinţă; sau care, pur şi simplu, vrea o introducere în ceea ce înseamnă feminismul, ambalată într-o lectură puternică.

"Nu contase că, în adâncul sufletului, Frankie se ştia deşteaptă şi atrăgătoare.
Contase că se simţise înlocuibilă. Că, pentru Porter, era o neica nimeni ce putea fi cu uşurinţă înclouită de un model mai bun - şi modelul mai bun nici măcar nu era cine ştie ce.
Ceea ce însemna că Frankie însăşi era aproape neglijabilă."


Mulţumesc Editurii Trei pentru exemplar. 
Cartea poate fi comandată cu transport gratuit de aici.

Concurs: YoungArt te face autor!

26 octombrie 0 Comments

Pentru mai multe detalii, click aici.
Regulamentul concursului:
Etape:
1.    Înscrierea: 20 octombrie – 31 decembrie 2015
Scrie un text de maximum 40 pagini despre ceea ce crezi tu că merită dramatizat. Poate să fie o piesă cu un singur sau mai multe personaje și poate aborda orice temă. Cu toate acestea, nu ne interesează să șocăm, ci să spunem ceva prin cărțile pe care le publicăm.Vă rugăm să nu utilizați gratuit limbajul licențios și teme sexuale explicite. Textele trebuie să fie creații originale!
Vă rugăm ca la trimiterea textului pe adresa de e-mail a concursului să treceți în ”SUBJECT” :  Concursul Teatrart.
Trimite-ne un singur text pe e-mail, la adresa concurs@editura-art.ro, sau prin poștă, la adresa C.P. 22, O.P. 84, sector 6, Bucureşti, textul , împreună cu datele tale de contact.
2.    Concurs: data limită pentru trimiterea textelor – 31 decembrie 2015
3.    Anunțarea câștigătorilor: 1 februarie 2016
Juriul va anunța, pe 1 februarie, care sunt  câștigătorii.
- See more at: http://www.editura-art.ro/blog/archives/948#sthash.f52h057e.dpuf
Regulamentul concursului:
Etape:
1.    Înscrierea: 20 octombrie – 31 decembrie 2015
Scrie un text de maximum 40 pagini despre ceea ce crezi tu că merită dramatizat. Poate să fie o piesă cu un singur sau mai multe personaje și poate aborda orice temă. Cu toate acestea, nu ne interesează să șocăm, ci să spunem ceva prin cărțile pe care le publicăm.Vă rugăm să nu utilizați gratuit limbajul licențios și teme sexuale explicite. Textele trebuie să fie creații originale!
Vă rugăm ca la trimiterea textului pe adresa de e-mail a concursului să treceți în ”SUBJECT” :  Concursul Teatrart.
Trimite-ne un singur text pe e-mail, la adresa concurs@editura-art.ro, sau prin poștă, la adresa C.P. 22, O.P. 84, sector 6, Bucureşti, textul , împreună cu datele tale de contact.
2.    Concurs: data limită pentru trimiterea textelor – 31 decembrie 2015
3.    Anunțarea câștigătorilor: 1 februarie 2016
Juriul va anunța, pe 1 februarie, care sunt  câștigătorii.
- See more at: http://www.editura-art.ro/blog/archives/948#sthash.f52h057e.dpuf
 Înscrierea: 20 octombrie – 31 decembrie 2015
Regulamentul concursului:
Etape:
1.    Înscrierea: 20 octombrie – 31 decembrie 2015
Scrie un text de maximum 40 pagini despre ceea ce crezi tu că merită dramatizat. Poate să fie o piesă cu un singur sau mai multe personaje și poate aborda orice temă. Cu toate acestea, nu ne interesează să șocăm, ci să spunem ceva prin cărțile pe care le publicăm.Vă rugăm să nu utilizați gratuit limbajul licențios și teme sexuale explicite. Textele trebuie să fie creații originale!
Vă rugăm ca la trimiterea textului pe adresa de e-mail a concursului să treceți în ”SUBJECT” :  Concursul Teatrart.
Trimite-ne un singur text pe e-mail, la adresa concurs@editura-art.ro, sau prin poștă, la adresa C.P. 22, O.P. 84, sector 6, Bucureşti, textul , împreună cu datele tale de contact.
2.    Concurs: data limită pentru trimiterea textelor – 31 decembrie 2015
3.    Anunțarea câștigătorilor: 1 februarie 2016
Juriul va anunța, pe 1 februarie, care sunt  câștigătorii.
- See more at: http://www.editura-art.ro/blog/archives/948#sthash.f52h057e.dpuf

marți, 29 septembrie 2015

Recenzie: Vampirul de pe Strada Sforii de Sergiu Somesan

29 septembrie 0 Comments

Vampirul de pe Strada Sforii

de

O serie de crime bizare zguduie din temelii liniștea Brașovului. Una după alta, trei tinere fete sunt ucise în centrul orașului, pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradelă din estul Europei. Toate au fost omorâte în același fel: mușcate de gât și abandonate pe stradă. Cât erau în viață, pe cele trei fete le lega un singur punct comun: toate fuseseră virgine. Să fie vorba de un vampir? Sau este mâna unui ucigaș cu sânge rece care se ascunde sub masca unui vampir pentru a încurca urmele ce duc spre el? Criminaliștii din Brașov, ajutați de un ciudat trio de detectivi veniți din București, vor încerca din răsputeri să dea de capătul acestor întâmplări misterioase. Dacă vor izbuti sau nu, veți afla citind una din cele mai complexe narațiuni polițiste scrise la noi în ultimele decenii!
Sergiu Somesan s-a nascut pe 8 decembrie 1954 in orasul Reghin, Judetul Mures, Romania.
A urmat scoala primara in Teaca, judetul Bistrita-Nasaud si in Codlea, judetul Brasov. Liceul l-a inceput in Codlea si l-a terminat la Petrosani, unde a urmat trei ani cursurile Institutului de Mine din Petrosani.
Intre 1972 si 1990 a ocupat mai multe functii, in cele mai diverse domenii: – topograf la Mina Dalja in Petrosani , merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamantori, profesor suplinitor ( limba si literatura Romana), director la Casa de Cultura a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Somesan afirma despre aceasta perioada a vietii sale ca fiind foarte importanta in formarea sa ca scriitor si ca in proza sa se regaseste experienta acumultata in acesti ani “de cautare”.
Din 1990 pana in anul 2000 a ocupat mai multe functii in administratia publica locala, in cadrul Primariei Municipiului Codlea.



După ani de zile în care am evadat exclusiv în cărţi scrise de autori din afara ţării, am început anul acesta să mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare de scriitorii români. Pentru asta, mă văd nevoită să îi mulţumesc domnului Sergiu Someşan, catalizatorul acestui eveniment. La trei ani după recenzarea cărţii Apocalipsa după Ceauşescu, am reluat colaborarea cu dânsul cum nu se poate mai frumos: un pachet cu toate cărţile publicate de dânsul până acum, dintre care am recenzat deja Să n-o săruţi pe Isabel şi URSSA, cu încă cinci cărţi pe lista de aşteptare. Poate şi mai satisfăcător decât lecturarea unor cărţi excepţionale este faptul că am reuşit să aduc în atenţie acest autor, în sfârşit apreciat aşa cum merită. 
 
Să revin, totuşi, la Vampirul de pe Strada Sforii, prima carte poliţistă scrisă de Sergiu Someşan, din câte ştiu. Trebuie să recunosc, încă de când am văzut că urmează să apară, m-am îndrăgostit de copertă, de al cărei design încă sunt teribil de încântată. Mai că îmi pare rău că se vede doar cotorul din bibliotecă. Din fericire, conţinutul este la fel de misterios, presărat cu umor, ironie şi personaje pe cât de ciudate, pe atât de simpatice.

Strada Sforii, cea mai îngustă stradelă din estul Europei, este locul unde două fetiţe şi un băieţel din clasa a treia găsesc într-o dimineaţă cadavrul golit de sânge al unei tinere femei. Cazul este preluat de o echipă de poliţişti locali: comisarul şef Vasile Câmpeanu şi subinspectorul Alina Dăciulescu, conduşi de inspectorul principal Ovidiu Brumaru, un tip enigmatic transferat de la Bucureşti după ce făcuse un curs de jumătate de an la FBI. Acesta intuieşte în mod corect că victima, despre care se confirmă că era virgină, va fi doar prima dintr-o serie de crime. Tot ce ţine de această crimă este simbolic, iar numai înţelegând gândirea ucigaşului îl vor putea prinde. Acestor personaje li se adaugă un trio de ciudaţi din Bucureşti, detectivi particulari: Malamutul, Pisica şi Spiridon sau, mai bine zis, sarea şi piperul anchetei.

Parcă luând puţin în râs stilul american de rezolvare a crimelor, lui Sergiu Someşan i se potriveşte ca turnat genul poliţist. Personajele cel puţin interesante contribuie la farmecul cărţii, crima în sine nefiind una extrem de complicată. Totuşi, există şi un element fantastic care te lasă puţin sub semnul întrebării. Tot ce pot să sper este ca Vampirul de pe Strada Sforii să fie doar primul roman dintr-o lungă serie cu aceste personaje. 

marți, 15 septembrie 2015

Cover Reveal: Dynamis - Supernatural Chronicles

15 septembrie 0 Comments

   



 Supernatural Chronicles: New Orleans Beneath the brow of Bourbon and French architecture, the iris of New Orleans swirls with flecks of worlds and beings unknown to mankind. Come with us as we chronicle their journey—each supernatural race must hunt for an offering in hopes of saving their own. Skinwalkers, Wolves, Vampires, Dragons, Succubi, Witches, Necromancers, Cupids, and Asgardians are all in danger of losing control as an uprising darkness threatens to rip the veil that protects them all from the great beyond. Ten original novellas, following each supernatural race as they fight an elusive enemy, are written by New Adult authors Lila Felix, Kristie Cook, Brenda Pandos, Delphina Henley, Julia Crane, Jamie Magee, Morgan Wylie, Kallie Ross, S.T. Bende, and Rebecca Ethington. Come join them for the hunt and discover hidden treasures inside. ~ The first supernatural chronicle will be release October 26th, and then weekly until the final release December 21st. Every week a different paranormal’s story will be told, and a relic will be revealed. Readers will be able to join in the hunt and win prizes. Whether you love witches, angels, or werewolves, New Orleans is being flooded with the supernatural this Fall. A boxed set will be available in early 2016, following the individual publications. Anyone that enjoys reading New Adult Paranormal won’t want to miss this release of novellas.  

Titles Include:

Supernatural Chronicles: The Skinwalkers by Lila Felix
Supernatural Chronicles: The Wolves by Kristie Cook
Supernatural Chronicles: The Vampires by Brenda Pandos
Supernatural Chronicles: The Dragons by Delphina Henley
Supernatural Chronicles: The Succubi by Julia Crane
Supernatural Chronicles: The Witches by Jamie Magee
Supernatural Chronicles: The Necromancers by Morgan Wylie
Supernatural Chronicles: The Cupids by Kallie Ross
Supernatural Chronicles: The Asgardians by S.T. Bende
Supernatural Chronicles: The Noir by Rebecca Ethington


Giveaway


About Dynamis

The unseen force within, Dynamis, was something the Greeks knew to be vital, vigorous, powerful, positive, enterprising, magnetic, and above all passionate. We are the authors who strive to weave our stories from this great unknown.

luni, 14 septembrie 2015

Recenzie: Ceasul fantasmelor de Oliviu Craznic

14 septembrie 0 Comments

Ceasul fantasmelor (The Witching Hour)

de Oliviu Crâznic

https://www.goodreads.com/book/show/25234212-ceasul-fantasmelor
Este miezul nopţii… şi tu citeşti: …despre un răzbunător rănit şi despre o fată cu trandafir în păr, care îşi doarme somnul de veci sub gheaţă; …despre un preot răpit în toiul nopţii de doi bărbaţi misterioşi şi forţat să îngrijească rănile unei tinere ferecate în lanţuri; …despre o seducătoare stranie vizitând un fort izolat, din care soldaţii dispar unul câte unul; …despre o trecătoare dacă, în care rămăşiţele unei legiuni romane înfruntă o ameninţare supranaturală; …despre doi poliţişti care răspund unui apel obişnuit, doar pentru a-şi întâmpina destinul într-o casă a tragediei; …despre trei adolescenţi care întâlnesc un Rău ocult în drumul lor spre maturizare; …despre o necunoscută moartă şi despre cât de departe pot merge autorităţile pentru a da de urma criminalului; …despre un anchetator obosit şi confuz, urmărind un criminal nebun într-o lume aflată la capătul Timpului; …despre cum poate fi împiedicată asasinarea femeii iubite, atunci când toate previziunile sfârşesc la fel; …şi despre preafrumoasa Ermengaarde din Dinastia Eyes, a cărei inteligenţă cântată de barzi a transformat farmecul feminin în armă supremă. Este miezul nopţii… şi tu CITEŞTI.
OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978) este scriitor de literatură fantastică, publicist şi consilier juridic. În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”.
Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul Fantasmelor), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, dintre care amintim PREMIUL GALILEO 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010 şi Premiul Societăţii Europene de Science Fiction, ENCOURAGEMENT AWARD EUROCON 2012. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane, precum George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi sau Ian R. MacLeod. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă, unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă (în momentul de faţă, deţine rubrica „Ghidul cititorului de fantastic” în revista electronică EgoPHobia şi este prezent în mai multe numere ale revistei tipărite CPSF Anticipaţia – Ed. Nemira).
Este unul dintre lectorii Atelierului de scriere creativă SF&Fantasy organizat de Revista de povestiri în colaborare cu Bookblog și este invitat anual să vorbească studenților Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală.

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P.Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”
– ŞTEFAN GHIDOVEANU, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine (în Galileo Online, nov. 2012)

Poţi citi aici interviul pe care i l-am luat autorului.



Am amânat scrierea acestei recenzii în speranţa că voi deveni mai coerentă în exprimare dacă mă distanţez puţin emoţional de cât de mult m-a fascinat. Adevărul este că Oliviu Crâznic are nişte descrieri atât de complexe, încât atunci când încerci să vorbeşti despre cartea lui, parcă uiţi toate cuvintele pe care credeai că le ştii şi mai că îţi vine să iei dicţionarul, să nu cumva să dai impresia că eşti un şcolar ce abia a descoperit literatura de calitate.

Înconjurată de atâtea canale de YouTube străine şi atâţia alţi români care preferă cărţile de peste hotare, uneori e nevoie să îmi amintesc că şi noi avem autori buni, la fel de buni, mai buni decât cei din SUA, Marea Britanie sau de unde vreţi voi.

Poate cel mai mare compliment pe care i l-aş putea face scriitorului este că stilul lui seamănă foarte bine cu cel spre care tind eu să ajung - al descrierilor atât de atent plasate încât te scufundă până peste cap în universuri fantastice la care parcă ai visat demult, atunci când te-ai trezit dintr-o lume mistică pe care ai uitat-o imediat ce ai încercat să o evoci; al poveştilor ce te aruncă direct în inima lor şi al căror sens ţi se relevă treptat; al personajelor cărora ai impresia că le cunoşti cele mai ascunse secrete şi totuşi, constaţi în final că abia ai atins suprafaţa.



Pe tot parcursul cărţii, care cuprinde 13 povestiri, am avut impresia de fiecare dată că povestea pe care abia am terminat-o este preferata mea, ca mai apoi să mă răzgândesc iar şi iar. Doar cu două poveşti parcă nu am rezonat chiar aşa de bine, însă nu am să vă spun care. Nu vreau să vă influenţez propriile impresii când le veţi citi. 

Avem vârcolaci, moroi, extratereştri şi călătorii în timp, toate ambalate într-un ambalaj delicios de gotic, aşa cum îi şade bine unui dark fantasy. Dacă speraţi la mai multe detalii referitoare la plot-ul poveştilor, aflaţi că o mare parte din farmecul lor e că nu ştii deloc la ce să te aştepţi atunci când te afunzi în ele. Cine sunt protagoniştii? Care e scopul lor? Toate trebuie aflate la timpul lor, în porţii mici, de la o pagină la alta. Unele dintre poveşti se împletesc cu altele, dar asta numai dacă le citiţi cum trebuie, cu mare atenţie. Fiecare detaliu este esenţial, oricât de puţin important vi s-ar părea.

I-am dat cinci flori de vanilie, maximum, dar în ciuda celor două poveşti care nu au fost tocmai pe gustul meu, simt că nu e destul. Vreau să citesc cât de curând şi alte cărţi ale lui Oliviu Crâznic, dar în acelaşi timp îmi e teamă că le voi termina prea repede şi voi rămâne dependentă de genul acesta de lecturi. Tot ce pot să sper e că şi restul autorilor recomandaţi de Crux Publishing sunt la fel de buni. 

Cartea o puteţi comanda de aici, însă o găsiţi şi în librăriile Alexandria din toată ţara, în Bookstory (Cluj-Napoca), iar în capitală la librăria Mihai Eminescu şi la magazinul Red Goblin.