Recenzie: Razboiul ciocolatei de Robert Cormier


Razboiul ciocolatei 
de Robert Cormier 

https://www.goodreads.com/book/show/22092189-r-zboiul-ciocolatei?from_search=true&search_version=service

- Publicată în aprilie 2014
- Traducere din limba engleză și note de Tatiana Dragomir
- hardcover, 264 pagini

Să îndrăznesc să tulbur universul? Este întrebarea pe care Jerry Renault o vede în fiecare zi, pe un afiş lipit în dulapul său de la şcoală. Fără să înţeleagă prea bine ce înseamnă asta, va fi totuşi pus în situaţia de a tulbura dacă nu universul, cel puţin microuniversul în care învaţă, liceul Trinity. Pornind de la un fapt aparent inofensiv, refuzul de a participa la vânzarea anuală de ciocolată organizată de școală, Jerry va stârni un război din care va fi greu la final să vă daţi seama care este linia de demarcaţie dintre învinşi şi învingători. Considerat unul dintre cele mai bune, dar şi controversate romane pentru tineri, din toate timpurile, aflându-se pe locul 5 în topul celor mai frecvent interzise cărţi de peste ocean, Războiul ciocolatei reuşeşte să ofere o imagine zguduitoare a vieții într-un liceu conservator.

Robert Cormier (1925-2000) este unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani de romane pentru adolescenţi. Având o carieră de reporter şi jurnalist, Cormier a scris primul său roman, Războiul ciocolatei, pe parcursul a trei ani, între 1969 şi 1971, reuşind să-l publice abia în 1974, din cauza controverselor stârnite de povestea neobişnuită. Războiul ciocolatei a avut un real succes, fiind urmat apoi de multe alte romane, dintre care amintim I Am the Cheese, After the First Date, Fade, Heroes etc. Pentru contribuţia adusă literaturii pentru tineret, Robert Cormier a primit numeroase premii literare, dintre care, în 1991, Margaret A. Edwards Award.

 citeşte aici primele 20 de pagini




Războiul ciocolatei e o carte care a văzut greu lumina zilei. Scrisă în anii '70, după ce a fost respinsă mai bine de un an de 7 edituri  importante, a fost publicată de o a opta pentru ca să fie interzisă câţiva ani mai târziu, dar nu înainte de a fi predată în şcoli în SUA şi alte ţări şi de a fi distinsă cu diferite titluri din categoria "cea mai bună carte pentru tineri a anului 1974".

Deşi au trecut ani buni de atunci, consider că o parte din temele pe care le abordează sunt încă relevante pentru tineretul din România. Nu pot decât să admir îndârjirea cu care autorul a ţinut să nu modifice acţiunea romanului aşa cum îi fusese indicat de către edituri, aşteptând momentul prielnic şi editura care avea să înţeleaga profunzimea mesajului cărţii în varianta originală.

Motivul respingerii acestei cărţi, pe lângă limbaj, conţinutul sexual şi afişarea unui liceul catolic într-o lumină nu tocmai frumoasă a fost în principal tonul sumbru al cărţii, mai ales pesimismul finalului care se abate de la clasicul şi sigurul happy end pe care cititorii tineri îl preferă. Din această cauză, trebuie să recunosc că lectura mea iniţial accelerată a devenit mai degrabă lentă în ultima treime a cărţii, pe măsură ce lucrurile se înrăutăţeau pentru eroul poveştii.

Jerry Renault e un adolescent ca oricare altul, aflat pe drumul descoperirii sinelui şi lumii în care trăieşte. Mânat iniţial de societatea secretă a liceului, Vigilenţii, el va accepta misiunea de a refuza să participe la vânzarea anuală de ciocolată ce aduce venituri suplimentare instituţiei. Însă continuă să protesteze prin neparticipare chiar şi după ce duce la bun sfârşit misiunea, din motive pe care nici el nu le înţelege pe deplin. Acţiunile lui Jerry devin un subiect de maxim interes pentru întregul colectiv, reacţiile elevilor şi profesorilor variind pe parcursul acţiunii de vânzare de la admiraţie la dispreţ. 

În prim plan intră, pe rând, şi alte personaje, poate cel mai important de menţionat fiind fratele Leon. Preluând conducerea şcolii datorită stării de sănătate a directorului principal, acesta manipulează cu cruzime şi viclenie elevii, folosindu-se de influenţa Vigilenţilor pentru a face din vânzarea ciocolatei un succes şi a-şi asigura postul de director după retragerea celui precedent. Leon nu se dă înapoi de la violenţă, folosind orice mijloace pentru a transmite o lecţie sau a-şi îndeplini obiectivele.

În timp ce acţiunea în sine mi s-a părut de-a dreptul fascinantă, am detestat fiecare personaj în parte, cu excepţia lui Jerry, pe care am reuşit doar să-l antipatizez. Cartea aduce în prim plan o serie de aspecte urâte ale societăţii şi a unor tipologii de oameni cu care, din păcate, ne putem întâlni chiar şi în secolul XXI. Cartea a fost ecranizată în 1988 şi are o continuare - Beyond the Chocolate War, ambele stârnindu-mi curiozitatea.

Am stat mult pe gânduri în ceea ce priveşte nota pe care să o acord acestei cărţi. Deşi au fost multe aspecte care mi-au displăcut, am simţit destul de intens anumite trăiri ale personajelor, reuşind să înţeleg în mare parte până şi comportamentul antagoniştilor. În cele din urmă, m-am oprit asupra notei de 3.5 flori de vanilie, rotunjită spre 4, pentru simplul fapt că nu orice carte poate să te lase în mod pozitiv, voit, cu un gust amar... de cacao pură.

Nicio ciocolată nu a fost sacrificată în timpul scrierii acestei recenzii.

Puteţi comanda cartea de aici cu transport gratuit
 

You Might Also Like

0 comentarii

Comments